92
Adev˘arul despre îngeri
se afl˘a, într-o ascunz˘atoare, o femeie care cheam˘a mor¸tii. Aceast˘a
femeie f˘acuse leg˘amânt cu Satana, predându-se în st˘apânirea lui,
pentru a-i împlini planurile; în schimb, prin¸tul r˘aului f˘acea minuni
pentru ea ¸si îi descoperea lucruri ascunse.
Deghizat, Saul s-a dus noaptea, împreun˘a cu doar doi dintre
înso¸titorii s˘ai, ca s˘a caute ascunz˘atoarea vr˘ajitoarei... Prin întuneric,
Saul ¸si înso¸titorii lui au trecut câmpia, au trecut cu bine de oastea
filistenilor, au trecut creasta muntelui pân˘a la casa singuratic˘a a
vr˘ajitoarei din En-Dor...
Dup˘a ce ¸si-a rostit vr˘ajile, ea a spus: „V˘ad o fiin¸t˘a dumnezeiasc˘a
sculându-se din p˘amânt... Este un b˘atrân ¸si este învelit cu o mantie“.
Saul a în¸teles c˘a acela era Samuel...
Nu era proorocul lui Dumnezeu acela care a ie¸sit la rostirea vr˘ajii
acelei ghicitoare. Samuel nu era prezent în acel loc bântuit de spirite
rele. Acea apari¸tie supranatural˘a a fost produs˘a numai de puterea lui
Satana. — PP 675, 676, 679
Primele cuvinte ale femeii, rostite sub puterea vr˘ajii, care au fost
adresate regelui, au fost: „De ce m-ai în¸selat? c˘aci tu e¸sti Saul“. În
acest fel, primul act al spiritului cel r˘au, care s-a dat drept proorocul,
a fost s˘a comunice în mod secret cu aceast˘a femeie nelegiuit˘a, ca
[123]
s-o avertizeze de în¸sel˘aciunea la care a fost supus˘a. Mesajul pentru
Saul al celui care se d˘adea drept profet a fost: „De ce m-ai tulburat
chemându-m˘a? Saul a r˘aspuns: «Sunt foarte strâmtorat; c˘aci filistenii
au pornit r˘azboi împotriva mea ¸si Dumnezeu S-a dep˘artat de la mine
¸si nu îmi mai r˘aspunde, nici prin vise, nici prin profe¸ti; de aceea
te-am chemat, ca s˘a-mi faci cunoscut ce s˘a fac»“.
Când Samuel era în via¸t˘a, Saul îi dispre¸tuia sfatul ¸si-i detesta
mustr˘arile. Îns˘a acum, în ceasul strâmtor˘arii ¸si nenorocirii, el sim¸tea
c˘a sfatul profetului era unica lui speran¸t˘a ¸si pentru a comunica cu
ambasadorul cerului, el a recurs în mod zadarnic la solul diavolului!
Saul s-a a¸sezat cu totul sub puterea lui Satana; iar acum el, a c˘arui
pl˘acere unic˘a era de a provoca mizerie ¸si nenorocire, a f˘acut ca
totul s˘a fie în folosul lui, lucrând pentru ruina nefericitului rege. Ca
r˘aspuns la rug˘amintea în agonie a lui Saul a venit teribila solie, de pe
buzele aceluia care se pretindea a fi Samuel: „Pentru ce m˘a întrebi
pe mine când Domnul S-a îndep˘artat de tine ¸si S-a f˘acut vr˘ajma¸sul
t˘au?... Pentru c˘a n-ai ascultat glasul Domnului... de aceea... Domnul
va da Israelul ¸si pe tine în mâinile filistenilor“. — PP 680