Basic HTML Version
282
C˘aminul adventist
3. O reformã poate fi realizatã în timp, prin muncã, rugãciune,
rãbdare, credintã si o viatã evlavioasã. A trãi cu cineva care a încãlcat
legãmântul cãsãtoriei, îndurând dezonoarea si rusinea celui vinovat,
care nu îsi dã seama de acest lucru, înseamnã o ranã care roade
sufletul; si totusi, divortul este o durere de o viatã întreagã, simtitã
de inimã. Dumnezeu sã Se îndure de partea nevinovatã! Cãsãtoria
trebuie bine cumpãnitã înainte de a o contracta.
4. De ce, oh, de ce! bãrbati si femei, care ar putea fi oameni
demni de respect, buni, si ar putea ajunge în cer în cele din urmã, sã
se vândã diavolului atât de ieftin, sã-si rãneascã prietenii apropiati,
sã producã rusine familiilor lor, sã arunce blam asupra cauzei lui
Dumnezeu si sã ajungã în iad în cele din urmã? Dumnezeu sã
[347]
aibã milã! De ce oare cei covârsiti de nelegiuire sã nu dovedeascã
pocãintã, proportional cu enormitatea nelegiuirilor, si sã nu alerge la
Hristos pentru îndurare si vindecare, atât cât este posibil, a rãnilor
pe care le-au produs?
5. Însã, dacã ei nu fac ceea ce ar trebui sã facã, în cazul în
care partea nevinovatã si-a pierdut dreptul legal de a divorta, trãind
cu cel vinovat, dupã ce vinovãtia acestuia este cunoscutã, noi nu
considerãm cã pãcatul rãmâne asupra celui nevinovat prin faptul cã
a rãmas alãturi de cel vinovat sau cã dreptul sãu moral prin abatere
este îndoielnic, afarã doar de cazul în care sãnãtatea si viata îi sunt
în mare mãsurã primejduite, prin faptul cã rãmâne. [
Notã: Aceasta
este una dintre foarte putinele afirmatii fãcute în comun de James si
Ellen White. Desi a fost semnatã de amândoi, este evident cã vederile
exprimate au aprobarea deplinã a Ellenei White. Trebuie observat cã
redobândirea calitãtii de membru, amintitã în paragraful introductiv
al acestei sectiuni, nu are în vedere divortul, ci adulterul. Paragraful
respectiv nu se referã deloc la divort. Mentionarea divortului si a
calitãtii de membru în bisericã din paragrafele urmãtoare se referã nu
la sotul vinovat, ci la sotia ofensatã, dacã aceasta ar trebui sã decidã
sã divorteze sau sã rãmânã cu sotul ei. Autorii care au compilat
aceastã carte.
]
[348]
Testimonies for the Church, Vol. 4, p.507.
Letter 17, 1896.
Cugetãri de pe Muntele Fericirilor, p.54.
Manuscript, 16, 1899.
Letter 8, 1888.