Basic HTML Version
104
Hristos Lumina Lumii
El a întrebat numai atât: „Ce c˘auta¸ti?“ El voia s˘a le dea prilejul s˘a se
întoarc˘a sau s˘a-¸si spun˘a dorin¸ta.
De un singur lucru î¸si d˘adeau ei seama. O singur˘a persoan˘a
umplea gândurile lor. Ei au strigat: „Rabi, unde locuie¸sti?“ În cele
câteva vorbe pe care le puteau schimba pe marginea drumului, ei nu
puteau s˘a primeasc˘a ceea ce doreau. Doreau s˘a fie singuri cu Isus,
s˘a stea la picioarele Lui ¸si s˘a asculte cuvintele Lui.
[139]
„«Veni¸ti s˘a vede¸ti», le-a zis El. S-au dus ¸si au v˘azut unde locuia
¸si în ziua aceea au r˘amas cu El.“
Dac˘a Ioan ¸si Andrei ar fi avut un spirit necredincios, ca preo¸tii ¸si
rabinii, n-ar fi ajuns s˘a înve¸te la picioarele lui Isus. Ei ar fi venit la
El cu critici, ca s˘a-I judece cuvintele. În felul acesta, mul¸ti oameni
închid poarta în fa¸ta celor mai pre¸tioase ocazii. Dar ace¸sti primi
ucenici n-au procedat a¸sa. Ei au r˘aspuns chem˘arii Duhului Sfânt
prin predica lui Ioan Botez˘atorul. Acum au recunoscut glasul Înv˘a¸t˘a-
torului ceresc. Pentru ei, cuvintele lui Isus erau pline de prospe¸time,
de adev˘ar ¸si de frumuse¸te. O lumin˘a dumnezeiasc˘a se rev˘arsa asupra
înv˘a¸t˘aturii din Scripturile Vechiului Testament. Adev˘arurile cele atât
de cuprinz˘atoare le ap˘areau într-o nou˘a lumin˘a.
Numai c˘ain¸ta, credin¸ta ¸si iubirea ajut˘a unui suflet s˘a poat˘a primi
în¸telepciune din cer. Credin¸ta care lucreaz˘a prin iubire este cheia
cuno¸stin¸tei ¸si oricine iube¸ste „cunoa¸ste pe Dumnezeu“ (1 Ioan 4, 7).
Ucenicul Ioan era un om plin de râvn˘a, plin de o adânc˘a iubire,
înfl˘ac˘arat ¸si totu¸si contemplativ. El începuse s˘a priceap˘a slava lui
Hristos — nu str˘alucirea ¸si puterea lumeasc˘a, pe care fusese înv˘a¸tat
s˘a le a¸stepte, ci „o slav˘a întocmai ca slava singurului n˘ascut din
Tat˘al“, „plin de har ¸si de adev˘ar“ (Ioan 1, 14). El era absorbit de
contemplarea acestei teme minunate.
Andrei a c˘autat s˘a dea ¸si altora din bucuria ce-i umplea inima.
C˘autându-l pe fratele s˘au Simon, i-a strigat: „Noi am g˘asit pe Mesia“.
Simon n-a a¸steptat s˘a i se mai spun˘a o dat˘a. Auzise ¸si el predica lui
Ioan Botez˘atorul ¸si s-a gr˘abit s˘a mearg˘a la Mântuitorul. Ochii lui
Isus Hristos s-au oprit asupra lui, citindu-i caracterul ¸si istoria vie¸tii.
Firea lui impulsiv˘a, inima lui iubitoare ¸si în¸teleg˘atoare, ambi¸tia lui ¸si
încrederea în sine, istoria c˘aderii lui, poc˘ain¸ta, activitatea ¸si moartea
lui de martir, toate acestea le-a citit Mântuitorul ¸si i-a zis: „Tu e¸sti
Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa (care t˘alm˘acit înseamn˘a
Petru)“.