Basic HTML Version
110
Hristos Lumina Lumii
de o sabie“ (Luca 2, 35) ¸si ¸si-a amintit de cele trei zile de durere,
când crezuse c˘a L-a pierdut pe Isus pentru totdeauna; ¸si cu inima
plin˘a de ner˘abdare a¸stepta reîntoarcerea Lui.
La nunt˘a, L-a întâlnit tot ca pe un fiu bun ¸si serviabil. Cu toate
acestea, nu mai era acela¸si. Fa¸ta Lui era schimbat˘a. P˘astra înc˘a
urmele unei lupte pe care o dusese în pustie ¸si o nou˘a expresie de
demnitate ¸si de putere d˘adea dovad˘a despre misiunea Lui cereasc˘a.
Împreun˘a cu El era un grup de tineri, ai c˘aror ochi Îl urm˘areau cu
respect ¸si care Îl numeau „Înv˘a¸t˘ator“. Ace¸stia i-au povestit Mariei
ce v˘azuser˘a ¸si auziser˘a la botez ¸si prin alte locuri. Ei au încheiat,
declarând: „Noi am g˘asit pe Acela, despre care a scris Moise în Lege
¸si prooroci“ (Ioan 1, 45).
Când oaspe¸tii s-au adunat, p˘area c˘a mul¸ti sunt preocupa¸ti de
lucruri foarte importante. O emo¸tie ascuns˘a st˘apânea adunarea. Gru-
puri mici discutau în ¸soapt˘a, dar cu interes v˘adit ¸si priviri întreb˘atoare
se îndreptau spre Fiul Mariei. Când a auzit cuvintele ucenicilor cu
privire la Isus, Maria s-a bucurat la gândul c˘a speran¸tele pe care le
nutrise ea atâta vreme nu erau zadarnice. Totu¸si ar fi trebuit ca ea
s˘a fie mai mult decât om ca s˘a nu se fi amestecat în aceast˘a bucurie
sfânt˘a ¸si o urm˘a de mândrie ¸si afec¸tiune de mam˘a. Când a v˘azut
privirile îndreptate spre Isus, ar fi dorit ca El s˘a le dea o dovad˘a celor
aduna¸ti acolo c˘a era într-adev˘ar Cel onorat de Dumnezeu. Ea spera
c˘a se va ivi prilejul ca El s˘a fac˘a o minune în fa¸ta lor.
Obiceiul timpului era ca petrecerea de nunt˘a s˘a ¸tin˘a mai multe
zile. De data aceasta, înainte ca petrecerea s˘a ia sfâr¸sit, s-a observat
c˘a nu mai era vin. Constatarea aceasta a adus mult˘a îngrijorare
familiei. Era un lucru neobi¸snuit ca la asemenea ocazii s˘a nu fie vin
¸si lipsa lui ar fi fost un semn de lips˘a de ospitalitate. Fiind rud˘a cu
[146]
tinerii, Maria ajutase la preg˘atirile pentru mas˘a ¸si acum I-a spus lui
Isus: „Nu mai au vin“. Aceste cuvinte sunau ca o rug˘aminte ca El s˘a
le împlineasc˘a lipsa. Dar Isus a r˘aspuns: „Femeie, ce am a face Eu
cu tine? Nu Mi-a venit înc˘a ceasul“.
R˘aspunsul acesta, pe cât ni se pare nou˘a de aspru, nu exprim˘a
r˘aceal˘a sau lips˘a de polite¸te. Felul în care Mântuitorul S-a adresat
mamei Sale era dup˘a felul în care se vorbea în Orient. A¸sa se vorbea
fa¸t˘a de persoanele c˘arora voia cineva s˘a le arate respect. Orice fapt˘a
a vie¸tii p˘amânte¸sti a lui Hristos era în armonie cu înv˘a¸t˘atura pe care
El Însu¸si o d˘aduse: „Cinste¸ste pe tat˘al t˘au ¸si pe mama ta“ (Exodul