Basic HTML Version
În templul S˘au
119
Vânz˘atorii cereau pre¸turi grozav de mari pentru animalele vân-
dute ¸si-¸si împ˘ar¸teau câ¸stigurile cu preo¸tii ¸si conduc˘atorii, care astfel
se îmbog˘a¸teau pe seama credincio¸silor. Închin˘atorii fuseser˘a înv˘a¸ta¸ti
s˘a cread˘a c˘a, dac˘a nu ofer˘a jertfe, binecuvântarea lui Dumnezeu nu
va veni asupra copiilor ¸si ¸tarinilor lor. În felul acesta, se putea ob¸tine
un pre¸t mai mare pentru animale, deoarece, dup˘a ce parcurseser˘a
atâta drum, oamenii nu s-ar fi întors acas˘a f˘ar˘a s˘a fi îndeplinit faptele
pioase pentru care veniser˘a.
Foarte multe jertfe se aduceau la Pa¸ste ¸si vânz˘arile la templu
erau foarte mari. Mi¸scarea ¸si zgomotul d˘adeau, din cauza aceasta,
impresia c˘a acolo ar fi mai mult un târg de vite decât un templu sfânt
al lui Dumnezeu. Se auzeau târguieli în gura mare, mugete de vite,
beh˘ait de oi, gungurit de porumbei, amestecate cu zorn˘aitul banilor
¸si cu certuri mânioase. Atât de mare era confuzia, încât închin˘atorii
erau tulbura¸ti ¸si cuvintele în˘al¸tate c˘atre Cel Preaînalt se înecau în
tumultul care st˘apânea templul. Iudeii erau foarte mândri de evlavia
lor. Se bucurau de templul lor ¸si priveau ca hul˘a orice cuvânt care
s-ar fi spus în defavoarea lui; ei erau foarte riguro¸si în îndeplinirea
ceremoniilor de acolo, dar iubirea de bani biruise scrupulele lor. Nici
nu le trecea prin minte cât de mult se r˘at˘aciser˘a de la scopul pe care-l
urm˘arise Dumnezeu prin instituirea serviciului divin la început.
Când Domnul Se coborâse pe Muntele Sinai, locul a fost sfin¸tit
prin prezen¸ta Lui. Moise primise ordin s˘a pun˘a anumite îngr˘adiri
împrejurul muntelui ¸si s˘a-l sfin¸teasc˘a, ¸si cuvântul Domnului a fost
auzit avertizând: „S˘a nu cumva s˘a v˘a sui¸ti pe munte sau s˘a v˘a
[156]
atinge¸ti de poalele lui. Oricine se va atinge de munte, va fi pedepsit
cu moartea. Nici o mân˘a s˘a nu se ating˘a de el, ci pe oricine se va
atinge s˘a-l omoare cu pietre sau s˘a-l str˘apung˘a cu s˘age¸ti; dobitoc sau
om, nu va tr˘ai“ (Ex. 19, 12.13). În felul acesta, s-a dat înv˘a¸t˘atura c˘a
orice loc unde Se descoper˘a Dumnezeu cu prezen¸ta Lui este un loc
sfânt. ¸Si împrejurimile templului lui Dumnezeu trebuiau socotite ca
fiind sfinte. Dar, în goana dup˘a câ¸stig, toate acestea se pierduser˘a
din vedere.
Preo¸tii ¸si conduc˘atorii poporului erau chema¸ti ca reprezentan¸ti
ai lui Dumnezeu fa¸t˘a de neamul lor; ei ar fi trebuit s˘a corecteze
abuzurile din curtea templului.
[157]
Ar fi trebuit s˘a le dea oamenilor o pild˘a de cinste ¸si de mil˘a. În
loc s˘a caute câ¸stigul lor, ar fi trebuit s˘a cerceteze situa¸tia ¸si nevoile