Basic HTML Version
Nicodim
137
folosit averea pentru sus¸tinerea bisericii care tocmai se n˘ascuse,
atunci când iudeii se a¸steptau ca, la moartea lui Isus, ea s˘a fie desfi-
in¸tat˘a. În timp de primejdie, omul acesta, pe vremuri atât de fricos
¸si îndoielnic, a fost tare ca stânca, încurajând credin¸ta ucenicilor
¸si ajutându-i cu mijloace pentru a duce Evanghelia mai departe. A
fost batjocorit ¸si persecutat de aceia care îl onoraser˘a pe vremuri. A
ajuns s˘arac în ce prive¸ste bunurile p˘amânte¸sti, dar n-a sc˘azut în ce
prive¸ste credin¸ta aceea care-¸si avea începutul în noaptea când a stat
de vorb˘a cu Isus.
Nicodim i-a povestit lui Ioan istoria acelei întâlniri ¸si prin pana
lui a fost scris˘a pentru înv˘a¸t˘atura a milioane de oameni. Adev˘arurile
spuse atunci au ¸si ast˘azi aceea¸si valoare ca în noaptea aceea solemn˘a
pe dealul umbrit, când unul din mai marii iudeilor a venit s˘a înve¸te
calea vie¸tii de la Înv˘a¸t˘atorul umil din Galilea.
[178]