Basic HTML Version
„Trebuie ca El s˘a creasc˘a“
139
dezbin˘arii, ar fi încurajat invidia ¸si gelozia ¸si ar fi împiedicat în mod
serios înaintarea Evangheliei.
Din fire, Ioan avea defectele ¸si sl˘abiciunile caracteristice oame-
nilor, dar atingerea iubirii dumnezeie¸sti îl transformase. El locuise
într-o atmosfer˘a necontaminat˘a de egoism ¸si de ambi¸tie ¸si mult dea-
supra miasmelor geloziei. El n-a aprobat nemul¸tumirea ucenicilor
s˘ai, ci le-a ar˘atat cât de clar în¸telegea leg˘aturile sale cu Mesia ¸si cu
cât˘a voie bun˘a Îl primise pe Acela pentru care preg˘atise calea.
El a zis: „Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer. Voi
în¸siv˘a îmi sunte¸ti martori, c˘a am zis: Nu sunt eu Hristosul, ci sunt
trimis înaintea Lui. Cine are mireas˘a este mire, dar prietenul mirelui,
care st˘a ¸si-l ascult˘a, se bucur˘a foarte mult când aude glasul mire-
lui“. Ioan s-a prezentat ca un prieten care lucra ca sol între cei doi
logodnici, preg˘atind calea pentru c˘as˘atorie. Când mirele ¸si-a primit
mireasa, misiunea prietenului a încetat. El s-a bucurat de fericirea
acelora pentru unirea c˘arora a st˘aruit. Tot a¸sa ¸si Ioan fusese chemat
s˘a-i îndrepte pe oameni la Isus ¸si el avusese bucuria de a fi martor la
succesele lucr˘arii Mântuitorului. El a zis: „Aceast˘a bucurie, care este
a mea, este deplin˘a. Trebuie ca El s˘a creasc˘a, iar eu s˘a m˘a mic¸sorez“.
Fiindc˘a privise în credin¸t˘a la Mântuitorul, Ioan se ridicase pân˘a
la în˘al¸timea lep˘ad˘arii de sine. El nu c˘autase s˘a-i atrag˘a pe oameni la
sine, ci s˘a înal¸te sufletele lor mai sus ¸si tot mai sus, pân˘a ce ele vor
g˘asi odihn˘a la Mielul lui Dumnezeu. El nu fusese decât un glas, un
strig˘at în pustie. Acum, cu bucurie, el a acceptat t˘acerea ¸si r˘amânerea
în umbr˘a, ca ochii tuturor s˘a poat˘a fi îndrepta¸ti c˘atre Lumina vie¸tii.
Aceia care sunt sinceri în chemarea lor ca soli pentru Dumnezeu
nu vor c˘auta onoarea personal˘a. Iubirea de sine va fi cople¸sit˘a de
iubirea pentru Hristos. Rivalitatea nu va mânji scumpa lucrare a
Evangheliei. Vor recunoa¸ste c˘a lucrarea lor este aceea de a proclama
la fel ca Ioan Botez˘atorul: „Iat˘a Mielul lui Dumnezeu, care ridic˘a
[180]
p˘acatul lumii“ (Ioan 1, 29). Ei vor în˘al¸ta pe Isus ¸si împreun˘a cu El
întreg neamul omenesc va fi în˘al¸tat. „A¸sa vorbe¸ste Cel Preaînalt, a
c˘arui locuin¸t˘a este ve¸snic˘a ¸si al c˘arui Nume este sfânt. Eu locuiesc
în locuri înalte ¸si în sfin¸tenie, dar sunt cu omul zdrobit ¸si smerit, ca
s˘a înviorez duhurile smerite ¸si s˘a îmb˘arb˘atez inimile zdrobite“ (Is.
57, 15).
Sufletul profetului, golit de eu, a fost plin de lumina Dumnezeirii.
În m˘arturia depus˘a pentru slava Mântuitorului, cuvintele lui erau