Basic HTML Version
„Trebuie ca El s˘a creasc˘a“
141
Isus ¸stia c˘a ei nu vor cru¸ta nici un mijloc pentru a crea neîn¸tele-
geri între ucenicii S˘ai ¸si ai lui Ioan. El ¸stia c˘a furtuna care se apropia
urma s˘a smulg˘a pe unul dintre cei mai mari profe¸ti din câ¸ti au fost
da¸ti lumii. Din dorin¸ta de a evita orice ocazie de neîn¸telegeri sau de
ceart˘a, El ¸Si-a oprit în lini¸ste lucrarea ¸si S-a retras în Galilea. ¸Si noi,
r˘amânând credincio¸si fa¸t˘a de adev˘ar, trebuie s˘a evit˘am orice lucru
care ar duce la dezbinare ¸si la în¸telegere gre¸sit˘a. C˘aci ori de câte
ori se ive¸ste a¸sa ceva, urmarea nu este decât pierderea de suflete.
Oriunde se ivesc împrejur˘ari care amenin¸t˘a s˘a duc˘a la dezbinare,
trebuie s˘a urm˘am pilda lui Isus ¸si a lui Ioan Botez˘atorul.
Ioan fusese chemat s˘a fie în frunte ca reformator. Din cauza
aceasta, ucenicii erau în primejdie s˘a-¸si îndrepte aten¸tia asupra lui,
crezând c˘a succesul lucr˘arii ar depinde de lucrarea lui ¸si pierzând din
vedere faptul c˘a el era numai o unealt˘a prin care lucrase Dumnezeu.
Dar lucrarea lui Ioan nu era îndestul˘atoare pentru a pune temelia
[182]
bisericii cre¸stine. Dup˘a încheierea misiunii lui, trebuia s˘a se fac˘a
alt˘a lucrare, pe care m˘arturisirea lui n-o putea îndeplini. Ucenicii lui
n-au în¸teles lucrul acesta. Când L-au v˘azut pe Hristos venind ca s˘a
preia lucrarea, s-au umplut de gelozie ¸si nemul¸tumire.
¸Si ast˘azi exist˘a aceast˘a primejdie. Dumnezeu cheam˘a un om
pentru a face o anumit˘a lucrare; ¸si când a dus-o pân˘a acolo unde a
putut, Domnul aduce pe al¸tii s-o poarte mai departe. Dar, ca ¸si uce-
nicii lui Ioan, mul¸ti gândesc c˘a succesul lucr˘arii depinde de primul
lucr˘ator. Aten¸tia este legat˘a de om, în loc s˘a fie legat˘a de Dumnezeu,
începe gelozia ¸si lucrarea lui Dumnezeu este compromis˘a. Cel care
este onorat în felul acesta necuvenit este ispitit s˘a cultive încrederea
în sine. El nu-¸si d˘a seama c˘a depinde de Dumnezeu. Oamenii sunt
înv˘a¸ta¸ti s˘a se încread˘a în om pentru c˘al˘auzire; în felul acesta, cad în
r˘at˘acire ¸si ajung departe de Dumnezeu.
Lucrarea lui Dumnezeu nu trebuie s˘a poarte chipul ¸si amprenta
omeneasc˘a. Din timp în timp, Dumnezeu va scoate la iveal˘a oameni
prin care se pot realiza mai bine planurile Lui. Ferici¸ti sunt aceia care
sunt atunci gata s˘a spun˘a împreun˘a cu Ioan Botez˘atorul: „Trebuie ca
El s˘a creasc˘a, iar eu s˘a m˘a mic¸sorez“.
[183]