La fântâna lui Iacov
151
poart˘a. Cu toate acestea, n-au putut refuza s˘a urmeze exemplul Lui
¸si, în cele dou˘a zile cât au r˘amas în Samaria, ¸si-au st˘apânit prejude-
c˘a¸tile, din respect fa¸t˘a de Isus; dar în inima lor nu erau mul¸tumi¸ti.
În¸telegeau cu greu c˘a, în locul dispre¸tului ¸si urii, trebuie s˘a cultive
[194]
mila ¸si iubirea. Dar, dup˘a în˘al¸tarea Domnului, ¸si-au adus aminte de
înv˘a¸t˘aturile Lui ¸si le-au în¸teles mai bine. Dup˘a rev˘arsarea Duhu-
lui Sfânt, ei ¸si-au adus iar˘a¸si aminte de privirea Mântuitorului, de
cuvintele Lui, de respectul ¸si de duio¸sia cu care Se purta fa¸t˘a de
str˘ainii ace¸stia dispre¸tui¸ti. Mai târziu, când a mers în Samaria, Petru
a ar˘atat acela¸si spirit în lucrarea sa. Ioan, când a fost chemat la Efes
¸si la Smirna, ¸si-a adus aminte de cele întâmplate la Sihem ¸si inima
lui s-a umplut de recuno¸stin¸t˘a pentru Înv˘a¸t˘atorul dumnezeiesc, care,
prev˘azând dificult˘a¸tile pe care ei trebuiau s˘a le întâmpine, le-a dat
ajutor prin pilda Sa.
Mântuitorul împline¸ste acum aceea¸si lucrare ca atunci când a
oferit apa vie¸tii femeii din Samaria. Aceia care se numesc urma¸si
ai Lui pot dispre¸tui ¸si alunga pe cei dispre¸tui¸ti de oameni; dar nici
împrejur˘arile na¸sterii sau na¸tionalitatea, nici modul de via¸t˘a nu pot
îndep˘arta iubirea Lui de la fiii oamenilor. Oric˘arui suflet, oricât de
p˘ac˘atos ar fi, Isus îi zice: „Dac˘a ai fi cerut de la Mine, ¸ti-a¸s fi dat ap˘a
vie“.
Chemarea Evangheliei nu trebuie s˘a fie restrâns˘a ¸si prezentat˘a
numai câtorva ale¸si, despre care noi credem c˘a ne-ar face onoare
dac˘a ar primi-o. Solia trebuie s˘a fie adresat˘a tuturor. Oriunde se
g˘asesc inimi deschise pentru a primi adev˘arul, Hristos este gata s˘a le
dea înv˘a¸t˘atur˘a. El le descoper˘a pe Tat˘al ¸si închinarea pl˘acut˘a Aceluia
care cite¸ste inima. Pentru unii ca ace¸stia, nu vorbe¸ste în pilde. Atât
lor, cât ¸si femeii la fântân˘a, El le zice: „Eu, Cel care vorbesc cu tine,
sunt Acela“.
Când S-a a¸sezat s˘a Se odihneasc˘a la fântâna lui Iacov, Isus venea
din Iudea, unde lucrarea Lui adusese pu¸tine roade. El fusese lep˘adat
de preo¸ti ¸si de rabini ¸si în¸si¸si oamenii care pretindeau c˘a sunt ucenicii
S˘ai nu ajunseser˘a s˘a în¸teleag˘a caracterul S˘au dumnezeiesc. Era
obosit ¸si fl˘amând; cu toate acestea, nu a neglijat ocazia de a vorbi
unei singure femei, de¸si era str˘ain˘a, f˘ar˘a leg˘aturi cu Israel, ¸si ducea
o via¸t˘a de p˘acat f˘a¸ti¸s.
Mântuitorul nu a a¸steptat s˘a se adune lume mult˘a. Adesea, în-
cepea s˘a dea înv˘a¸t˘atur˘a fiind de fa¸t˘a numai câ¸tiva, dar, unul câte