Basic HTML Version
Betesda ¸si Sinedriul
159
din cauza îndelungatei practic˘ari a robit sufletul ¸si trupul, Hristos e
în stare ¸si dore¸ste s˘a te elibereze. El va da via¸t˘a sufletului „mort în
gre¸seli“ (Efes. 2, 1). El îl va elibera pe robul prins în sl˘abiciune de
nenorocire ¸si de lan¸turile p˘acatului.
Paraliticul vindecat s-a plecat s˘a-¸si ia patul — o rogojin˘a ¸si o
p˘atur˘a — ¸si, cu un sentiment de u¸surare, s-a ridicat iar˘a¸si ¸si s-a uitat
împrejur, ca s˘a-L vad˘a pe Eliberatorul s˘au; dar Isus Se pierduse în
mul¸time. Omul se temea c˘a nu-L va recunoa¸ste când Îl va vedea din
nou. Pe când mergea gr˘abit pe drum, cu pasul hot˘arât ¸si u¸sor, l˘audând
pe Dumnezeu ¸si bucurându-se de s˘an˘atatea câ¸stigat˘a, a întâlnit câ¸tiva
farisei ¸si le-a povestit îndat˘a despre vindecarea sa. A fost surprins
de r˘aceala cu care îi ascultau povestea.
Cu fruntea încruntat˘a, l-au întrerupt ¸si l-au întrebat de ce-¸si ducea
patul în zi de Sabat. I-au amintit c˘a în ziua Domnului era interzis s˘a
duc˘a poveri. În bucuria lui, omul uitase c˘a e Sabat; cu toate acestea,
nu se sim¸tea mustrat pentru faptul c˘a ascultase porunca Unuia care
avea o astfel de putere de la Dumnezeu. El
[204]
a r˘aspuns plin de curaj: „Cel ce m-a f˘acut s˘an˘atos mi-a zis:
«Ridic˘a-¸ti patul ¸si umbl˘a»“. Ei l-au întrebat cine era Acela care
f˘acuse acest lucru, dar n-a putut s˘a spun˘a. Ace¸sti conduc˘atori ¸stiau
bine c˘a numai Unul Se dovedise în stare s˘a fac˘a aceast˘a minune,
dar doreau o dovad˘a direct˘a c˘a era Isus, ca s˘a-L poat˘a condamna ca
fiind c˘alc˘ator al Sabatului. Dup˘a judecata lor, nu c˘alcase legea numai
pentru c˘a îl vindecase pe bolnav în Sabat, ci comisese ¸si sacrilegiul
de a-l pune pe om s˘a-¸si duc˘a patul.
Iudeii denaturaser˘a legea atât de mult, încât f˘acuser˘a din ea un
jug de robie. Preten¸tiile lor f˘ar˘a sens deveniser˘a proverbiale printre
celelalte neamuri. Îndeosebi Sabatul era îngr˘adit cu tot soiul de
restric¸tii f˘ar˘a rost. El nu era pentru ei o pl˘acere, sfânt pentru Domnul
¸si onorat. C˘arturarii ¸si fariseii f˘acuser˘a din ¸tinerea legii o povar˘a
greu de suportat. Unui iudeu nu-i era îng˘aduit s˘a aprind˘a focul
în zi de Sabat, nici m˘acar o lumânare. Din cauza aceasta, ei erau
dependen¸ti de persoane luate dintre neamuri pentru multe servicii
pe care rânduielile nu le îng˘aduiau s˘a le fac˘a personal. Ei nu se mai
gândeau c˘a, dac˘a lucrurile acestea constituiau un p˘acat, aceia care
foloseau pe al¸tii pentru a le s˘avâr¸si erau tot a¸sa de vinova¸ti ca ¸si când
le-ar fi f˘acut personal. Ei socoteau c˘a mântuirea e numai pentru iudei
¸si c˘a starea tuturor celorlal¸ti, fiind oricum f˘ar˘a speran¸t˘a, nu putea