Basic HTML Version
Betesda ¸si Sinedriul
167
Cerându-le ascult˘atorilor Lui s˘a nu se mire, Hristos a descoperit
înaintea lor, într-o priveli¸ste tot mai cuprinz˘atoare, taina lucrurilor
viitoare. „Vine ceasul“, a zis El, „când to¸ti cei din morminte vor auzi
glasul Lui ¸si vor ie¸si afar˘a din ele. Cei ce au f˘acut binele vor învia
pentru via¸t˘a; iar cei ce au f˘acut r˘aul vor învia pentru judecat˘a“ (Ioan
5, 28.29).
Asigurarea aceasta de via¸t˘a ve¸snic˘a era a¸steptat˘a cu mult dor de
to¸ti israeli¸tii ¸si ei sperau s˘a o primeasc˘a la venirea lui Mesia. Unica
lumin˘a care putea s˘a lumineze în întunericul mormântului str˘alucea
deasupra lor. Dar înc˘ap˘a¸tânarea este oarb˘a. Isus c˘alcase tradi¸tiile
rabinilor ¸si desconsiderase autoritatea lor ¸si de aceea nu voiau s˘a-L
cread˘a.
Timpul, locul, împrejurarea, sentimentele vii care st˘apâneau adu-
narea, totul se combina pentru a face ¸si mai impresionante cuvintele
lui Isus în fa¸ta Sinedriului. Autorit˘a¸tile religioase cele mai înalte
c˘autau via¸ta Aceluia care Se declarase reziditor al lui Israel. Domnul
Sabatului era în fa¸ta unui tribunal p˘amântesc, pentru a r˘aspunde la
acuza¸tia c˘a a c˘alcat legea Sabatului. Când le-a ar˘atat f˘ar˘a team˘a care
era misiunea Sa, judec˘atorii L-au privit cu uimire ¸si cu mânie; dar la
cuvintele Lui n-aveau ce s˘a r˘aspund˘a. Ei nu puteau s˘a-L condamne.
El a respins dreptul preo¸tilor ¸si al rabinilor de a-L interoga sau de a
se amesteca în lucrarea Lui. Lor nu li se d˘aduse o astfel de autoritate.
Preten¸tiile lor se întemeiau pe propria îngâmfare ¸si arogan¸t˘a. El a
refuzat s˘a Se dezvinov˘a¸teasc˘a de acuza¸tiile lor sau s˘a le dea vreun
r˘aspuns.
În loc s˘a scuze fapta s˘avâr¸sit˘a sau s˘a explice ce anume a urm˘arit
prin aceasta, Isus S-a ridicat împotriva mai marilor ¸si acuzatul a
devenit acuzator. El i-a mustrat pentru împietrirea inimii lor ¸si pentru
ignoran¸ta lor cu privire la Scripturi. Le-a spus c˘a au lep˘adat Cuvântul
lui Dumnezeu pentru faptul c˘a-L lep˘adau pe El, care era trimisul lui
Dumnezeu. „Cerceta¸ti Scripturile, pentru c˘a socoti¸ti c˘a în ele ave¸ti
via¸ta ve¸snic˘a, dar tocmai ele m˘arturisesc despre Mine“ (Ioan 5, 39).
În toate paginile, de istorie, de înv˘a¸t˘atur˘a sau de profe¸tie, Scriptu-
rile Vechiului Testament sunt luminate de slava Fiului lui Dumnezeu.
Întrucât era o institu¸tie dumnezeiasc˘a, întregul sistem al iudaismului
era o prefigurare concis˘a a Evangheliei. Despre Hristos, „to¸ti prooro-
cii m˘arturisesc“ (Fapte 10, 43). De la f˘ag˘aduin¸ta dat˘a lui Adam, prin
tot ¸sirul patriarhilor ¸si pân˘a la sistemul legii, lumina slavei cere¸sti
[212]