Page 175 - Hristos Lumina Lumii

Basic HTML Version

Închiderea ¸si moartea lui Ioan Botezatorul
171
cei mai primejdio¸si ai lui! De câte ori, în loc de a-i înt˘ari credin¸ta,
cuvintele lor aduc ap˘asare ¸si descurajare!
Ca ¸si ucenicii Mântuitorului, Ioan Botez˘atorul nu în¸telegea na-
tura Împ˘ar˘a¸tiei lui Hristos. El se a¸stepta ca Isus s˘a ia tronul lui
David; ¸si, pentru c˘a timpul trecea ¸si Mântuitorul nu ridica nici o
preten¸tie la autoritatea împ˘ar˘ateasc˘a, Ioan a început s˘a se tulbure ¸si
s˘a se nelini¸steasc˘a. El declarase poporului c˘a, pentru a fi preg˘atit˘a
calea înaintea Domnului, trebuie s˘a se împlineasc˘a proorocia lui
Isaia; mun¸tii ¸si dealurile trebuiau s˘a se coboare, c˘aile strâmbe s˘a se
îndrepte, iar locurile gloduroase s˘a fie netezite. El se a¸steptase ca
locurile înalte, de mândrie ¸si putere omeneasc˘a, s˘a fie doborâte la
p˘amânt. El vorbise despre Mesia ca despre Acela care θsi avea lopata
în mân˘a ¸si care urma s˘a- ¸Si cure¸te cu des˘avâr¸sire aria, s˘a adune grâul
în grânar ¸si pleava s˘a o ard˘a într-un foc ve¸snic. Întocmai ca profetul
Ilie, în spiritul ¸si puterea c˘aruia venise la Israel, el a¸stepta ca Domnul
s˘a Se descopere ca un Dumnezeu care r˘aspunde prin foc.
În misiunea sa, Ioan Botez˘atorul st˘atuse ca un neînfricat mustr˘a-
tor al nedrept˘a¸tii, atât în locurile înalte, cât ¸si în cele umile. Îndr˘aznise
s˘a dea ochii cu împ˘aratul Irod, mustrându-l hot˘arât pentru p˘acatul
lui. El nu-¸si socotise via¸ta ca fiind scump˘a, cu gândul s˘a poat˘a face
lucrarea ce i se încredin¸tase. ¸Si acum, din închisoarea în care se
g˘asea, a¸stepta ca Leul din semin¸tia lui Iuda s˘a trânteasc˘a la p˘amânt
îngâmfarea asupritorului ¸si s˘a-i elibereze pe s˘araci ¸si pe aceia care
plângeau. P˘area îns˘a c˘a Isus Se mul¸tumea s˘a adune ucenici în jurul
S˘au, s˘a vindece ¸si s˘a înve¸te pe oameni. Mânca la masa vame¸silor, în
timp ce zilnic jugul roman ap˘asa tot mai greu asupra lui Israel, în
timp ce împ˘aratul Irod ¸si tic˘aloasa lui concubin˘a î¸si împlineau orice
dorin¸t˘a, iar strig˘atele s˘aracului ¸si ale suferindului se în˘al¸tau la cer.
[216]
Pentru proorocul din pustie, toate acestea p˘areau o tain˘a care
întrecea puterea lui de pricepere. Veneau ceasuri când ¸soaptele de-
monilor îi chinuiau mintea ¸si umbra unei temeri îngrozitoare se
întindea asupra lui. Se putea oare ca Eliberatorul de atâta vreme
a¸steptat s˘a nu fi venit? Atunci ce însemna solia pe care el însu¸si
fusese silit s˘a o vesteasc˘a? Ioan fusese amar dezam˘agit în ce prive¸ste
rezultatul lucr˘arii sale. El se a¸steptase ca solia de la Dumnezeu s˘a
aib˘a acela¸si efect pe care îl avusese citirea legii în zilele lui Iosia ¸si
ale lui Ezra (2 Cron. 34; Neem. 8, 9), o profund˘a lucrare de poc˘ain¸t˘a