Basic HTML Version
180
Hristos Lumina Lumii
egoi¸sti ¸si vor deveni o ¸tint˘a pentru s˘albaticele atacuri ale lui Satana.
El ¸si-a întemeiat împ˘ar˘a¸tia pentru a distruge principiul jertfirii de
sine ¸si va lupta împotriva lui oriunde acesta se va da pe fa¸t˘a.
[224]
Copil˘aria, tinere¸tea ¸si via¸ta matur˘a a lui Ioan s-au caracterizat
prin statornicie ¸si prin putere moral˘a. Când glasul lui s-a auzit în
pustie, zicând: „Preg˘ati¸ti calea Domnului, netezi¸ti-I c˘ar˘arile“ (Mat.
3, 3), Satana a început s˘a se team˘a pentru siguran¸ta împ˘ar˘a¸tiei lui.
Groz˘avia p˘acatului era descoperit˘a în a¸sa fel, încât oamenii tremu-
rau. Puterea lui Satana, care pe mul¸ti îi ¸tinuse sub st˘apânirea lui, a
fost frânt˘a. Fusese neobosit în str˘aduin¸tele lui de a-l abate pe Ioan
Botez˘atorul de la o via¸t˘a de predare complet˘a fa¸t˘a de Dumnezeu,
dar nu izbutise. Nu izbutise s˘a-L biruie nici pe Isus. În ispitirea din
pustie, Satana fusese înfrânt ¸si mânia lui era mare. Acum se hot˘arâse
s˘a aduc˘a întristarea asupra lui Hristos, lovind pe Ioan. Aceluia pe
care nu-L putuse întina prin p˘acat, Îi provoca suferin¸te.
Isus n-a c˘autat s˘a-L elibereze pe slujitorul S˘au. El ¸stia c˘a Ioan
va rezista în încercare. Bucuros s-ar fi dus Mântuitorul la Ioan, s˘a
lumineze întunericul închisorii prin prezen¸ta Sa. Dar nu trebuia s˘a
Se arunce în mâinile vr˘ajma¸silor ¸si s˘a primejduiasc˘a propria lucrare.
L-ar fi eliberat bucuros pe slujitorul S˘au credincios. Dar, pentru
binele miilor de oameni care în anii urm˘atori urmau s˘a treac˘a de
la închisoare la moarte, Ioan trebuia s˘a bea paharul martirajului.
Când urma¸sii lui Isus aveau s˘a zac˘a în celule singuratice sau s˘a piar˘a
de sabie, pe scaunul de tortur˘a sau pe rug, în aparen¸t˘a p˘ar˘asi¸ti de
Dumnezeu ¸si de oameni, ce încurajare avea s˘a fie pentru inima lor
gândul c˘a Ioan Botez˘atorul, despre a c˘arui credincio¸sie m˘arturisise
Însu¸si Domnul Hristos, trecuse printr-o experien¸t˘a asem˘an˘atoare!
Lui Satana i s-a îng˘aduit s˘a scurteze via¸ta p˘amânteasc˘a a trimi-
sului lui Dumnezeu; dar via¸ta aceea care „este ascuns˘a cu Hristos
în Dumnezeu“ nu putea s˘a fie atins˘a de pierz˘ator (Col. 3, 3). El
se bucura la gândul c˘a Îl întristase pe Hristos, dar nu izbutise s˘a
pun˘a st˘apânire pe Ioan. Moartea îns˘a¸si nu f˘acuse altceva decât s˘a-l
a¸seze pentru totdeauna în afara ispitei. În lupta aceasta, Satana î¸si
descoperea caracterul. În fa¸ta universului, care st˘atea ca martor, el
î¸si dovedea vr˘ajm˘a¸sia fa¸t˘a de Dumnezeu ¸si de oameni.
Cu toate c˘a nu a fost eliberat printr-o minune, Ioan nu a fost uitat.
Totdeauna a avut tov˘ar˘a¸sia îngerilor cere¸sti, care-i deschideau în¸te-
lesul profe¸tiilor privitoare la Hristos ¸si al scumpelor f˘ag˘aduin¸te din