Basic HTML Version
192
Hristos Lumina Lumii
Din nou au fost mi¸sca¸ti nazarinenii de Duhul Sfânt, când au auzit
cuvintele Lui. Dar nici acum n-au vrut s˘a admit˘a c˘a Omul acesta,
care crescuse în mijlocul lor, era mai mare decât ei. Înc˘a î¸si mai
aminteau cu ur˘a c˘a, atunci când sus¸tinuse c˘a este Cel F˘ag˘aduit, El
spusese hot˘arât c˘a ei n-au parte cu Israel, deoarece le ar˘atase c˘a sunt
mai pu¸tin vrednici de îndurarea lui Dumnezeu decât un b˘arbat sau
o femeie dintre p˘agâni. Din cauza aceasta, cu toate c˘a se întrebau:
„De unde are omul acesta în¸telepciune ¸si lucr˘arile acestea mari?“,
ei nu voiau s˘a-L primeasc˘a pe Isus ca pe Hristosul Domnului. Din
cauza necredin¸tei lor, Mântuitorul n-a putut s˘a fac˘a multe minuni
între ei. Numai câteva inimi au fost mi¸scate pentru a primi bine-
cuvânt˘arile Lui ¸si, cu p˘arere de r˘au, El i-a p˘ar˘asit pentru a nu mai
reveni niciodat˘a.
O dat˘a ce necredin¸ta a pus st˘apânire pe ei, ea a continuat s˘a
st˘apâneasc˘a pe oamenii din Nazaret. Tot astfel a pus st˘apânire pe
membrii Sinedriului ¸si pe popor. Atât pentru preo¸ti, cât ¸si pentru
popor, cea dintâi lep˘adare a dovezilor aduse de puterea Duhului Sfânt
era începutul sfâr¸sitului. Pentru a dovedi c˘a prima lor împotrivire
era îndrept˘a¸tit˘a, au continuat s˘a batjocoreasc˘a cele spuse de Hristos.
Lep˘adarea Duhului Sfânt a ajuns la culme la crucea de pe Golgota,
apoi când a fost d˘arâmat ora¸sul lor ¸si când au fost r˘aspândi¸ti pe toat˘a
fa¸ta p˘amântului.
Cât de mult dorea Isus s˘a dezv˘aluie lui Israel comorile pre¸tioase
ale adev˘arului! Dar orbirea spiritual˘a era atât de mare, încât I-a fost
cu neputin¸t˘a s˘a descopere adev˘arurile cu privire la împ˘ar˘a¸tia Lui.
[242]
Oamenii se prindeau de crezul lor ¸si de ceremoniile f˘ar˘a valoare,
în timp ce adev˘arul cerului a¸stepta s˘a fie primit. Cheltuiau argintul
pentru pleav˘a, în timp ce pâinea vie¸tii le era la îndemân˘a. De ce n-au
mers ei la Cuvântul lui Dumnezeu, ca s˘a cerceteze cu st˘aruin¸t˘a ¸si
s˘a vad˘a dac˘a sunt sau nu în r˘at˘acire? Scripturile Vechiului Testa-
ment ar˘atau l˘amurit fiecare am˘anunt al lucr˘arii lui Hristos ¸si mereu,
mereu, El cita din profe¸ti ¸si spunea: „Ast˘azi s-au împlinit cuvintele
acestea din Scriptur˘a, pe care le-a¸ti auzit“. Dac˘a ar fi cercetat sincer
Scripturile ¸si dac˘a ar fi examinat teoriile lor în fa¸ta Cuvântului lui
Dumnezeu, Isus n-ar mai fi plâns din cauza nepoc˘ain¸tei lor. N-ar mai
fi fost nevoie s˘a spun˘a: „Iat˘a c˘a vi se las˘a casa pustie“ (Luca 13, 35).
Ei ar fi putut s˘a în¸teleag˘a dovezile date de lucrarea Lui ca Mesia ¸si ar
fi evitat nenorocirea care a f˘acut din ora¸sul lor îngâmfat o gr˘amad˘a