Basic HTML Version
196
Hristos Lumina Lumii
Norodul acesta, care z˘acea în întuneric,
A v˘azut o mare lumin˘a;
¸Si peste cei ce z˘aceau în ¸tinutul ¸si în umbra mor¸tii,
A r˘as˘arit lumina.“
Afar˘a de mul¸timea de pe ¸t˘armurile Ghenezaretului, Isus mai avea
în minte, când ¸tinea predica la mare, ¸si pe al¸ti ascult˘atori. Privind
de-a lungul veacurilor, i-a v˘azut pe cei credincio¸si ai Lui du¸si la
închisoare ¸si la judecat˘a, în singur˘atate, în ispit˘a ¸si în suferin¸t˘a.
Fiecare scen˘a de bucurie, de lupt˘a sau de disperare era deschis˘a de
El. În cuvintele pe care le rostea celor aduna¸ti, El spunea ¸si celorlalte
suflete cuvinte potrivite, care aveau s˘a fie solie de mângâiere în
întristare, de speran¸t˘a în încercare, de lumin˘a cereasc˘a în întuneric.
Prin Duhul Sfânt, glasul acela care vorbea din corabia pescarului
pe Marea Galileii urma s˘a fie auzit rostind pace inimii omene¸sti din
timpul sfâr¸sitului.
O dat˘a încheiat˘a cuvântarea, Isus S-a întors c˘atre Petru ¸si l-a
rugat s˘a dep˘arteze corabia la adânc ¸si s˘a arunce mrejele pentru
pescuire. Dar Petru era descurajat. Toat˘a noaptea nu prinsese nimic.
Cât fusese singur, se gândise la soarta lui Ioan Botez˘atorul, care
z˘acea singur în închisoare. Se gândise la ceea ce îi a¸stepta pe Isus ¸si
pe urma¸sii Lui, la rezultatul slab al lucr˘arii din Iudea ¸si la r˘autatea
preo¸tilor ¸si rabinilor. Pân˘a ¸si ocupa¸tia pe care o avea nu-l mai slujea
¸si, în timp ce se uita la mrejele goale, viitorul i se ar˘ata întunecat ¸si
plin de descurajare. „Înv˘a¸t˘atorule“, a zis el, „toat˘a noaptea ne-am
trudit ¸si n-am prins nimic; dar, la Cuvântul T˘au, voi arunca mrejele.“
[246]
Noaptea era singurul timp favorabil pentru pescuit cu n˘avoadele
în apa limpede a lacului. Dup˘a ce muncise din greu toat˘a noaptea
f˘ar˘a succes, p˘area f˘ar˘a n˘adejde s˘a arunce n˘avoadele ziua; dar Isus
d˘aduse porunc˘a ¸si iubirea pentru Domnul lor i-a f˘acut pe ucenici s˘a
asculte. Simon ¸si fratele lui au coborât mrejele. Când au încercat s˘a
le scoat˘a, era a¸sa de mult pe¸ste în ele, încât începeau s˘a se rup˘a. Au
fost nevoi¸ti s˘a-i cheme pe Iacov ¸si pe Ioan în ajutor. Dup˘a înc˘arcarea
pe¸stelui, amândou˘a cor˘abiile erau atât de pline, încât amenin¸tau s˘a
se scufunde.
Dar Petru nu se gândea la bel¸sug sau la cor˘abii. Minunea aceasta,
care le întrecea pe toate cele la care fusese martor, era pentru el
manifestarea puterii dumnezeie¸sti. În Isus L-a v˘azut pe Acela care