Basic HTML Version
Chemarea la mare
199
preg˘ati¸ti s˘a li se dea caracterul lui Hristos. Acesta nu se poate primi
prin educa¸tie în ¸scolile cele mai înalte. Este rodul în¸telepciunii, care
se poate primi numai de la Înv˘a¸t˘atorul ceresc.
Isus a ales pescari needuca¸ti, deoarece ei nu fuseser˘a ¸scoli¸ti în
tradi¸tiile ¸si obiceiurile gre¸site din vremea lor. Erau oameni cu daruri
înn˘ascute ¸si erau umili ¸si gata s˘a primeasc˘a înv˘a¸t˘atur˘a — oameni
pe care El îi putea educa pentru lucrarea Sa. Pe c˘aile obi¸snuite ale
vie¸tii, sunt mul¸ti oameni care duc cu r˘abdare povara muncii lor
zilnice, dar care nu-¸si dau seama c˘a au anumite capacit˘a¸ti care, dac˘a
ar fi puse la lucru, i-ar ridica la acela¸si nivel cu oamenii cei mai
onora¸ti ai lumii. E nevoie de atingerea unei mâini iscusite pentru
a trezi facult˘a¸ti adormite. Isus a chemat oameni de felul acesta
pentru a fi conlucr˘atorii Lui ¸si le-a dat privilegiul de a fi împreun˘a
cu El. Oamenii mai mari ai lumii n-au avut niciodat˘a un asemenea
înv˘a¸t˘ator. La sfâr¸situl educa¸tiei date de Mântuitorul, ucenicii nu mai
erau ne¸stiutori ¸si incul¸ti. Ei deveniser˘a asemenea Lui la minte ¸si la
caracter, iar oamenii ¸si-au dat seama c˘a fuseser˘a împreun˘a cu Isus.
Lucrarea cea mai înalt˘a a educa¸tiei nu este de a da numai cu-
no¸stin¸te, ci de a împ˘art˘a¸si acea energie d˘at˘atoare de via¸t˘a, care este
primit˘a prin leg˘atura dintre o minte ¸si alt˘a minte, dintre o inim˘a ¸si
alt˘a inim˘a. Numai via¸ta poate s˘a dea via¸t˘a. Ce privilegiu minunat
au avut ei s˘a fie în leg˘atur˘a zilnic˘a, timp de trei ani, cu acea via¸t˘a
dumnezeiasc˘a, de la care a pornit orice impuls d˘at˘ator de via¸t˘a, care
a binecuvântat lumea! Mai presus decât tovar˘a¸sii lui, Ioan, ucenicul
iubit, s-a predat puterii acestei minunate iubiri. El spune: „Via¸ta a
fost ar˘atat˘a ¸si noi am v˘azut-o ¸si m˘arturisim despre ea ¸si v˘a vestim
via¸ta ve¸snic˘a, via¸t˘a care era la Tat˘al ¸si care ne-a fost ar˘atat˘a“. „Noi
to¸ti am primit din plin˘atatea Lui, ¸si har dup˘a har“ (1 Ioan 1, 2; Ioan
1, 16).
Apostolii Domnului nostru nu aveau nimic care s˘a aduc˘a slav˘a
persoanei lor. Era evident c˘a succesul lucr˘arii lor se datora numai lui
Dumnezeu. Via¸ta acestor oameni, caracterul pe care ¸si l-au format ¸si
lucrarea cea mare pe care Dumnezeu a adus-o la îndeplinire prin ei
constituie o dovad˘a puternic˘a de ceea ce va face El pentru aceia care
sunt ascult˘atori ¸si gata de a înv˘a¸ta.
Acela care Îl iube¸ste mai mult pe Hristos va face cel mai mult
bine. Nelimitat˘a va fi eficien¸ta celui care, dând eul la o parte, d˘a
[251]
prilej Duhului Sfânt s˘a lucreze asupra inimii ¸si tr˘aie¸ste o via¸t˘a deplin