220
Hristos Lumina Lumii
purtarea lor îngâmfat˘a. Ei erau dezorienta¸ti ¸si umili¸ti, recunoscând,
dar nem˘arturisind c˘a în fa¸ta lor e o fiin¸t˘a superioar˘a. Cu cât era mai
puternic˘a dovada c˘a Isus avea putere pe p˘amânt s˘a ierte p˘acatele, cu
atât mai mult ei se afundau în necredin¸t˘a. Din casa lui Petru, unde îl
[271]
v˘azuser˘a pe sl˘ab˘anog vindecat prin Cuvântul Domnului, ei au plecat
s˘a n˘ascoceasc˘a noi planuri pentru a-L aduce la t˘acere pe Fiul lui
Dumnezeu.
Bolile trupe¸sti, oricât de rele ¸si înr˘ad˘acinate, erau vindecate prin
puterea lui Hristos; dar boala sufleteasc˘a î¸si înfigea r˘ad˘acinile tot
mai adânc în aceia care închideau ochii fa¸t˘a de lumin˘a. Lepra ¸si
paralizia nu erau a¸sa de îngrozitoare ca bigotismul ¸si necredin¸ta.
În familia sl˘ab˘anogului a fost o mare bucurie când el s-a întors
acas˘a, ducând cu u¸surin¸t˘a patul pe care foarte încet fusese luat din
fa¸ta lor cu pu¸tin timp mai înainte. Ei s-au adunat cu lacrimi în ochi
în jurul lui, abia îndr˘aznind s˘a-¸si cread˘a ochilor. El st˘atea în fa¸ta lor
plin de putere. Bra¸tele pe care ei le v˘azuser˘a lipsite de via¸t˘a acum
erau gata s˘a se supun˘a voin¸tei lui. Carnea lui zbârcit˘a ¸si vân˘at˘a era
acum fraged˘a ¸si rumen˘a. El mergea cu pas hot˘arât ¸si liber. Bucuria
¸si speran¸ta erau scrise pe fiecare tr˘as˘atur˘a a fe¸tei lui ¸si o expresie
de cur˘a¸tie ¸si de pace luase locul urmelor p˘acatului ¸si ale suferin¸tei.
Mul¸tumiri pline de bucurie se în˘al¸tau din casa lor ¸si Dumnezeu era
prosl˘avit prin Fiul S˘au, care redase n˘adejde celui dezam˘agit ¸si t˘arie
celui zdrobit. Omul acesta ¸si familia lui erau gata s˘a-¸si dea via¸ta
pentru Isus. Nici o îndoial˘a nu le umbrea credin¸ta, nici o urm˘a de
necredin¸t˘a nu p˘ata încrederea în Acela care adusese lumin˘a în casa
lor întunecat˘a.
[272]