Basic HTML Version
226
Hristos Lumina Lumii
M˘a ve¸ti mai vedea; apoi iar˘a¸si peste pu¸tin˘a vreme M˘a ve¸ti vedea“.
„Adev˘arat, adev˘arat v˘a spun, c˘a voi ve¸ti plânge ¸si v˘a ve¸ti tângui,
iar lumea se va bucura; v˘a ve¸ti întrista, iar întristarea voastr˘a se va
preface în bucurie“ (Ioan 16, 19.20).
La învierea Lui din mormânt, întristarea lor urma s˘a se pres-
chimbe în bucurie. Dup˘a în˘al¸tare, urma ca El s˘a nu mai fie de fa¸t˘a în
persoan˘a; dar prin Mângâietorul avea s˘a fie mereu cu ei, ¸si atunci
nu trebuiau s˘a-¸si mai petreac˘a timpul plângând. Satana ar fi dorit ca
atunci ei s˘a dea lumii impresia c˘a fuseser˘a în¸sela¸ti ¸si dezam˘agi¸ti; dar,
prin credin¸t˘a, ei aveau s˘a priveasc˘a la Sanctuarul de sus, unde Isus
slujea pentru ei; aveau s˘a-¸si deschid˘a inimile pentru Duhul Sfânt,
reprezentantul S˘au, ¸si s˘a se bucure în lumina prezen¸tei Sale. Cu toate
acestea, aveau s˘a vin˘a zile de încerc˘ari ¸si ispite, când ei urmau s˘a
fie adu¸si în conflict cu mai marii acestei lumi ¸si cu conduc˘atorii
împ˘ar˘a¸tiei întunericului; atunci când Hristos nu va fi personal cu ei
[278]
¸si când ei nu vor fi în stare s˘a simt˘a pe Mângâietorul, atunci va fi
mai potrivit pentru ei s˘a posteasc˘a.
Fariseii c˘autau s˘a se mândreasc˘a prin ¸tinerea strict˘a a formelor, în
timp ce inima lor era plin˘a de invidie ¸si ceart˘a. „Iat˘a“, zice Scriptura,
„posti¸ti ca s˘a v˘a ciorov˘ai¸ti ¸si s˘a v˘a certa¸ti, ca s˘a bate¸ti r˘aut˘acios cu
pumnul; nu posti¸ti cum cere ziua aceea, ca s˘a vi se aud˘a strig˘atul sus.
Oare acesta este postul pl˘acut Mie? S˘a-¸si chinuiasc˘a omul sufletul o
zi? S˘a-¸si plece capul ca un pipirig, ¸si s˘a se culce pe sac ¸si cenu¸s˘a?
Aceasta nume¸sti tu post ¸si zi pl˘acut˘a Domnului?“ (Is. 58, 4.5).
Adev˘aratul post nu este numai o slujb˘a f˘acut˘a de form˘a. Scriptura
descrie astfel postul ales de Dumnezeu: „Dezleag˘a lan¸turile r˘aut˘a¸tii,
deznoad˘a leg˘aturile robiei, d˘a drumul celor asupri¸ti ¸si rupe orice fel
de jug“; d˘a „mâncarea ta celui fl˘amând“ ¸si „satur˘a sufletul lipsit“
(vers. 6.10). Aici se arat˘a adev˘aratul spirit ¸si adev˘aratul caracter al
lucr˘arii lui Hristos. Întreaga via¸t˘a a fost un sacrificiu de sine pentru
salvarea lumii. Fie c˘a postea în pustietatea ispitirii sau mânca la masa
lui Matei împreun˘a cu vame¸sii, θsi d˘adea via¸ta pentru mântuirea celor
pierdu¸ti. Nu în plângere de¸sart˘a, nu doar într-o umilire trupeasc˘a ¸si
în mul¸timea jertfelor se d˘a pe fa¸t˘a adev˘aratul spirit de devo¸tiune, ci
în predarea de bun˘avoie a eului în slujba lui Dumnezeu ¸si a omului.
Continuându- ¸Si r˘aspunsul dat ucenicilor lui Ioan, Isus a rostit o
parabol˘a, zicând: „Nimeni nu rupe dintr-o hain˘a nou˘a un petic ca
s˘a-l pun˘a la o hain˘a veche; altminteri rupe ¸si haina cea nou˘a ¸si nici