244
Hristos Lumina Lumii
lui Dumnezeu, înv˘a¸tând s˘a r˘amân˘a una în credin¸t˘a, în înv˘a¸t˘atur˘a, în
spirit. Ei urmau s˘a aib˘a încerc˘arile lor, sup˘ar˘arile lor ¸si deosebirile
lor de p˘arere; dar, în timp ce Hristos locuia în inim˘a, nu puteau fi
neîn¸telegeri între ei. Iubirea Lui avea s˘a-i fac˘a s˘a se iubeasc˘a unul pe
altul; înv˘a¸t˘aturile lui Hristos urmau s˘a-i fac˘a s˘a se împace, în ciuda
tuturor deosebirilor dintre ei, aducându-i pe ucenici la unitate pân˘a
când aveau s˘a fie un singur gând ¸si o singur˘a judecat˘a. Hristos fiind
marele centru, ei urmau s˘a se apropie unul de altul exact în m˘asura
în care se apropiau de centru.
Dup˘a ce i-a preg˘atit pe ucenici, Isus a adunat grupa cea mic˘a în
jurul Lui ¸si, îngenunchind în mijlocul lor ¸si punându- ¸Si mâinile pe
capul lor, a în˘al¸tat o rug˘aciune, consacrându-i pentru lucrarea Sa cea
sfânt˘a. În felul acesta, Domnul i-a împuternicit pe ucenici pentru
lucrarea Evangheliei.
Ca reprezentan¸ti ai Lui între oameni, Hristos nu alege îngeri care
n-au c˘azut niciodat˘a, ci fiin¸te omene¸sti, oameni cu acelea¸si patimi
ca aceia pe care caut˘a s˘a-i salveze. Hristos S-a îmbr˘acat cu natura
omeneasc˘a pentru a putea ajunge la oameni. Dumnezeirea avea ne-
voie de natura omeneasc˘a, deoarece trebuia s˘a se împleteasc˘a divinul
cu umanul pentru a aduce lumii mântuirea. Dumnezeu avea nevoie
de natura omeneasc˘a, pentru ca s˘a ofere un mijloc de comuniune
între Dumnezeu ¸si om. La fel stau lucrurile cu servii ¸si trimi¸sii lui
Hristos. Omul are nevoie de o putere din afara lui ¸si mai mare ca
el pentru a reface în el chipul lui Dumnezeu ¸si pentru a-l face în
stare s˘a s˘avâr¸seasc˘a lucrarea lui Dumnezeu; dar aceasta nu face ca
[297]
lucrarea omului s˘a fie lipsit˘a de importan¸t˘a. Natura omeneasc˘a se
bizuie pe puterea divin˘a. Hristos locuie¸ste în inim˘a prin credin¸t˘a
¸si, prin colaborare cu Divinitatea, puterea omului ajunge în stare s˘a
fac˘a binele.
Acela care i-a chemat pe pescarii din Galilea îi cheam˘a înc˘a pe
oameni în serviciul S˘au. El este a¸sa de binevoitor s˘a dea pe fa¸t˘a
puterea Sa prin noi cum a f˘acut-o cu cei dintâi ucenici. Oricât am
fi de nedes˘avâr¸si¸ti ¸si de p˘ac˘ato¸si, Domnul ne ofer˘a p˘art˘a¸sia cu El ¸si
ucenicia lui Hristos. El ne invit˘a s˘a lu˘am parte la înv˘a¸t˘aturile dum-
nezeie¸sti, pentru ca, unindu-ne cu Hristos, s˘a putem face lucr˘arile
lui Dumnezeu.
„Comoara aceasta o purt˘am în ni¸ste vase de lut, pentru ca aceast˘a
putere nemaipomenit˘a s˘a fie de la Dumnezeu ¸si nu de la noi“ (2 Cor.