Basic HTML Version
Predica de pe munte
251
spirit, noi nu-L putem în¸telege pe Acela care este iubire. Numai o
inim˘a neegoist˘a, numai un spirit umil ¸si încrez˘ator Îl va vedea pe
Dumnezeu ca fiind „plin de îndurare ¸si milostiv, încet la mânie, plin
de bun˘atate ¸si credincio¸sie“ (Exod 34, 6).
„Ferice de cei împ˘aciuitori.“ Pacea lui Hristos se na¸ste din adev˘ar.
Ea este în armonie cu Dumnezeu. Lumea este în vr˘ajm˘a¸sie cu Legea
lui Dumnezeu; p˘ac˘ato¸sii sunt în vr˘ajm˘a¸sie cu Creatorul lor ¸si, ca
[303]
[304]
[305]
urmare, sunt în vr˘ajm˘a¸sie unii cu al¸tii. Dar psalmistul spune: „Mult˘a
pace au cei ce iubesc Legea Ta ¸si nu li se întâmpl˘a nici o nenorocire“
(Ps. 119, 165). Oamenii nu pot s˘a produc˘a pace. Planurile omene¸sti
pentru înnobilarea ¸si în˘al¸tarea oamenilor sau a societ˘a¸tii nu vor fi
în stare s˘a produc˘a pace, deoarece ele nu pot atinge inima. Singura
putere care creeaz˘a sau care perpetueaz˘a adev˘arata pace este harul
lui Hristos. Când acesta este s˘adit în inim˘a, el va îndep˘arta patimile
care provoac˘a cearta ¸si dezbinarea. „În locul spinului se va în˘al¸ta
chiparosul, în locul m˘ar˘acinilor va cre¸ste mirtul“, iar pustietatea
vie¸tii „se va veseli ¸si va înflori ca trandafirul“ (Is. 55, 13; 35, 1).
Mul¸timile erau uimite de aceast˘a înv˘a¸t˘atur˘a, care se deosebea
atât de mult de preceptele ¸si de purtarea fariseilor. Oamenii ajunse-
ser˘a s˘a cread˘a c˘a fericirea const˘a în de¸tinerea de bunuri lume¸sti ¸si c˘a
renumele ¸si onoarea oamenilor merit˘a s˘a fie dorite. Li se p˘area foarte
pl˘acut s˘a fie numi¸ti „rabi“ ¸si s˘a fie l˘auda¸ti ca fiind în¸telep¸ti ¸si evlavi-
o¸si, de aceea î¸si în¸sirau virtu¸tile în fa¸ta lumii. Acestea erau privite ca
o încununare a fericirii. Dar, în fa¸ta acestei mul¸timi nenum˘arate, Isus
a spus c˘a bog˘a¸tiile ¸si onoarea lumeasc˘a erau singura r˘asplat˘a pe care
aveau s˘a o primeasc˘a asemenea persoane. El vorbea cu siguran¸t˘a ¸si
cuvintele Lui erau înso¸tite de o putere conving˘atoare. Oamenii au
t˘acut ¸si un sim¸t˘amânt de team˘a i-a p˘atruns. Tulbura¸ti, au început s˘a
se priveasc˘a unul pe altul. Care dintre ei putea s˘a fie mântuit, dac˘a
înv˘a¸t˘aturile Omului acestuia erau adev˘arate? Mul¸ti dintre ei erau
convin¸si c˘a Înv˘a¸t˘atorul acesta atât de deosebit era mânat de Duhul
lui Dumnezeu ¸si c˘a ideile exprimate de El erau dumnezeie¸sti.
Dup˘a ce a explicat ce constituie adev˘arata fericire ¸si cum poate
s˘a fie ob¸tinut˘a, Isus a ar˘atat mai clar datoria ucenicilor, ca înv˘a¸t˘atori
ale¸si de Dumnezeu pentru a-i conduce pe al¸tii pe c˘ararea neprih˘anirii
¸si a vie¸tii ve¸snice. El ¸stia c˘a ei vor suferi adesea dezam˘agiri ¸si
descurajare ¸si c˘a vor da piept cu o împotrivire hot˘arât˘a, c˘a vor fi
insulta¸ti ¸si c˘a m˘arturia lor va fi lep˘adat˘a. El ¸stia bine c˘a, în împlinirea