Basic HTML Version
258
Hristos Lumina Lumii
Lucrarea ispititorului nu trebuie s˘a fie socotit˘a ca o scuz˘a pentru
vreo fapt˘a rea. Satana jubileaz˘a când aude c˘a aceia care se numesc
urma¸si ai lui Hristos aduc scuze pentru nedes˘avâr¸sirile caracterului
lor. Tocmai scuzele acestea conduc la p˘acat. Nu exist˘a scuz˘a pentru
p˘acat. Este posibil ca fiecare copil al lui Dumnezeu poc˘ait ¸si cre-
dincios s˘a aib˘a un caracter sfânt ¸si o via¸t˘a asem˘an˘atoare cu a lui
Hristos.
Idealul caracterului cre¸stin este asem˘anarea cu Hristos. Dup˘a
cum Fiul omului a fost des˘avâr¸sit în via¸ta Sa, tot a¸sa ¸si urma¸sii Lui
trebuie s˘a fie des˘avâr¸si¸ti în via¸ta lor. În toate lucrurile, Isus a fost
f˘acut asemenea fra¸tilor S˘ai. El S-a f˘acut trup a¸sa cum suntem ¸si noi.
A fost fl˘amând, însetat ¸si obosit. El a fost înt˘arit prin hran˘a ¸si înviorat
prin somn. El a împ˘art˘a¸sit via¸ta omului; cu toate acestea, a fost Fiul
nevinovat al lui Dumnezeu. El era Dumnezeu în trup. Caracterul Lui
trebuie s˘a fie caracterul nostru. Despre aceia care cred în El, Domnul
zice: „Eu voi locui ¸si voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul
lor ¸si ei vor fi poporul Meu“ (2 Cor. 6, 16).
Hristos este scara pe care a v˘azut-o Iacov sprijinindu-se pe
p˘amânt, cu cap˘atul de sus ajungând la poarta cerului, tocmai la hota-
rul slavei. Dac˘a scara aceasta n-ar fi ajuns la p˘amânt cu o singur˘a
treapt˘a, am fi fost pierdu¸ti. Dar Hristos vine la noi acolo unde sun-
tem. El a luat natura noastr˘a ¸si a biruit, pentru ca ¸si noi, luând natura
[312]
Lui, s˘a putem birui. F˘acut „într-o fire asem˘an˘atoare cu a p˘acatului“
(Rom. 8, 3), El a tr˘ait o via¸t˘a f˘ar˘a p˘acat. Acum, prin dumnezeirea
Sa, st˘apâne¸ste pe tronul cerului, în timp ce prin natura Sa omeneasc˘a
vine la noi. El ne invit˘a ca prin credin¸t˘a în El s˘a ajungem la slava
caracterului lui Dumnezeu. De aceea noi trebuie s˘a fim des˘avâr¸si¸ti,
dup˘a cum ¸si Tat˘al nostru „ceresc este des˘avâr¸sit“.
Isus ar˘atase în ce const˘a neprih˘anirea ¸si dovedise c˘a Dumne-
zeu este izvorul ei. Acum S-a îndreptat c˘atre datoriile practice. În
milostenie, în rug˘aciune ¸si în post, a zis El, s˘a nu se fac˘a nimic
pentru a atrage aten¸tia sau a câ¸stiga lauda. Da¸ti cu sinceritate pentru
ajutorul s˘aracilor ¸si al suferinzilor. În rug˘aciune, face¸ti ca sufletul s˘a
comunice cu Dumnezeu. În timpul postului, omul s˘a nu mearg˘a cu
capul plecat ¸si cu inima plin˘a de gânduri egoiste. Inima unui fariseu
este un teren gol ¸si neroditor, în care nu se poate dezvolta nici o
s˘amân¸t˘a de via¸t˘a dumnezeiasc˘a. Numai acela care se pred˘a f˘ar˘a
rezerv˘a lui Dumnezeu Îi va servi în modul cel mai pl˘acut Lui. C˘aci,