Basic HTML Version
Suta¸sul
263
intri sub acoper˘amântul meu“. Dar Mântuitorul a mers mai departe ¸si
suta¸sul, îndr˘aznind în cele din urm˘a s˘a se apropie de El, a completat
cele spuse înainte, zicând: „Nici nu m-am socotit vrednic s˘a vin eu
însumi la Tine. Ci zi numai un cuvânt ¸si robul meu va fi t˘am˘aduit.
C˘aci ¸si eu, care sunt sub st˘apânirea altuia, am sub mine osta¸si, ¸si zic
unuia: «Du-te!» ¸si se duce; altuia: «Vino!» ¸si vine; ¸si robului meu:
«F˘a cutare lucru!» ¸si-l face“. Dup˘a cum eu reprezint puterea Romei
¸si solda¸tii mei recunosc autoritatea mea ca fiind de net˘ag˘aduit, a¸sa
¸si Tu reprezin¸ti puterea nem˘arginitului Dumnezeu ¸si toate câte sunt
create ascult˘a de cuvântul T˘au. Tu po¸ti s˘a comanzi bolii s˘a plece ¸si
ea va asculta de Tine. Tu po¸ti s˘a dai ordin trimi¸silor T˘ai cere¸sti ¸si
ei vor aduce puterea vindec˘atoare. Zi numai un cuvânt ¸si slujitorul
meu se va t˘am˘adui.
„Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de suta¸s. S-a întors
c˘atre norodul care mergea dup˘a El ¸si a zis: «V˘a spun c˘a nici chiar
în Israel n-am g˘asit o credin¸t˘a atât de mare». Iar c˘atre suta¸s a zis:
«Du-te ¸si fac˘a-¸ti-se dup˘a credin¸ta ta». ¸Si robul lui s-a t˘am˘aduit chiar
în ceasul acela.“
B˘atrânii iudeilor care îl recomandaser˘a pe suta¸s lui Hristos ar˘a-
[317]
taser˘a cât de departe erau de spiritul Evangheliei. Nici ei nu re-
cuno¸steau c˘a marea noastr˘a nevoie este aceea de a ne încrede doar în
harul lui Dumnezeu. În îndrept˘a¸tirea lor de sine, ei îl recomandau pe
suta¸s pentru binele pe care îl f˘acuse „poporului nostru“. Dar suta¸sul
a spus despre sine: „Nu sunt vrednic“. Inima lui fusese atins˘a de
harul lui Hristos. ¸Si-a v˘azut nevrednicia; totu¸si s-a temut s˘a r˘amân˘a
f˘ar˘a ajutor. Nu s-a încrezut în propria bun˘atate; argumentul era ne-
voia lui cea mare. Credin¸ta lui s-a prins de Hristos ¸si de caracterul
adev˘arat. N-a crezut în El doar ca într-un f˘ac˘ator de minuni, ci ca
într-un Prieten ¸si un Mântuitor al omenirii.
Astfel trebuie s˘a vin˘a orice p˘ac˘atos la Hristos. „El ne-a mântuit,
nu pentru faptele f˘acute de noi în neprih˘anire, ci pentru îndurarea
Lui“ (Tit 3, 5). Când Satana î¸ti spune c˘a e¸sti p˘ac˘atos ¸si c˘a nu po¸ti
spera s˘a prime¸sti binecuvântarea lui Dumnezeu, spune-i c˘a Hristos
a venit în lume s˘a-i mântuiasc˘a pe p˘ac˘ato¸si. N-avem nimic care s˘a
ne poat˘a recomanda lui Dumnezeu; dar ap˘ararea la care putem s˘a
apel˘am totdeauna este starea noastr˘a dezn˘ad˘ajduit˘a, care face ca
puterea Lui mântuitoare s˘a fie o necesitate. Renun¸tând la încrederea
în noi în¸sine, trebuie s˘a privim la crucea de pe Golgota ¸si s˘a zicem: