Basic HTML Version
270
Hristos Lumina Lumii
mai rele decât el“, ei au ajuns s˘a fie cu totul st˘apâni¸ti de puterea celui
r˘au.
Când sufletul se pred˘a lui Hristos, o putere nou˘a ia în st˘apânire
inima cea nou˘a. Se produce o schimbare pe care omul nu o poate
face niciodat˘a prin sine însu¸si. Este o lucrare supranatural˘a, care
aduce un element supranatural în natura omeneasc˘a. Fiin¸ta care s-a
predat lui Hristos devine fort˘area¸ta Lui, pe care El o p˘astreaz˘a într-o
lume r˘azvr˘atit˘a ¸si vrea ca nici o alt˘a autoritate s˘a nu fie recunoscut˘a
acolo, decât a Sa. Un suflet luat astfel în st˘apânire de puterile cere¸sti
nu poate fi biruit de asalturile lui Satana. Dar, dac˘a nu ne supunem
st˘apânirii lui Hristos, vom fi st˘apâni¸ti de cel r˘au.
În mod inevitabil, noi trebuie s˘a fim sub controlul uneia sau alteia
dintre cele dou˘a puteri care se lupt˘a pentru suprema¸tia lumii. Nu este
necesar s˘a alegem de bun˘avoie s˘a servim împ˘ar˘a¸tiei întunericului,
pentru ca s˘a ajungem sub st˘apânirea ei. N-avem decât s˘a neglij˘am
s˘a ne aliem cu împ˘ar˘a¸tia luminii. Dac˘a nu conlucr˘am cu puterile
cere¸sti, Satana va lua în st˘apânire inima ¸si va face din ea locuin¸ta
lui. Singura ap˘arare împotriva r˘aului este locuirea lui Hristos în
inim˘a, prin credin¸t˘a în neprih˘anirea Lui. Numai când suntem lega¸ti
strâns de Dumnezeu putem rezista efectelor nesfin¸tite ale iubirii
de sine, ale îng˘aduin¸tei de sine ¸si tendin¸tei spre p˘acat. Noi putem
p˘ar˘asi multe obiceiuri rele ¸si, pentru câtva timp, putem da la o parte
tov˘ar˘a¸sia lui Satana; dar, f˘ar˘a o leg˘atur˘a vie cu Dumnezeu prin
predarea noastr˘a fa¸t˘a de El, în fiecare clip˘a putem fi birui¸ti. F˘ar˘a o
cunoa¸stere personal˘a a lui Hristos ¸si o comuniune continu˘a cu El,
suntem supu¸si bunului plac al lui Satana ¸si pân˘a la urm˘a vom împlini
preten¸tiile lui.
„Starea din urm˘a a omului acestuia ajunge mai rea decât cea
dintâi.“ Tocmai a¸sa, a zis Isus, „se va întâmpla cu acest neam vi-
clean“. Nimeni nu este atât de împietrit ca aceia care au respins
chemarea lui Dumnezeu ¸si au dispre¸tuit Duhul harului. Cea mai
obi¸snuit˘a manifestare a p˘acatului contra Duhului Sfânt este continua
neglijare de a asculta invita¸tia cerului la poc˘ain¸t˘a. Fiecare pas f˘acut
în lep˘adarea lui Hristos este un pas spre lep˘adarea mântuirii ¸si spre
p˘acatul împotriva Duhului Sfânt.
Lep˘adând pe Hristos, poporul iudeu a comis p˘acatul de neiertat;
refuzând invita¸tia harului, ¸si noi putem comite aceea¸si gre¸seal˘a. Noi
[325]
Îl insult˘am pe Domnul vie¸tii ¸si-L facem de ocar˘a înaintea sinagogii