Basic HTML Version
Invita¸tia
277
c˘auta lucrurile cele mai de frunte. Vom dori s˘a st˘am la picioarele lui
Isus ¸si s˘a înv˘a¸t˘am de la El. Vom în¸telege c˘a valoarea lucr˘arii noastre
nu const˘a în a face parad˘a ¸si zgomot în lume sau în a fi activi ¸si
zelo¸si în propria putere. Valoarea lucr˘arii noastre este propor¸tional˘a
cu împ˘art˘a¸sirea cu Duhul Sfânt. Încrederea în Dumnezeu ne sfin¸te¸ste
puterile min¸tii, a¸sa încât, în r˘abdare, s˘a ne putem st˘apâni sufletele.
Jugul este pus pe gâtul boilor pentru a-i ajuta s˘a duc˘a povara
mai u¸sor. Tot a¸sa este ¸si jugul lui Hristos. Când voin¸ta noastr˘a este
cufundat˘a în voin¸ta lui Dumnezeu ¸si când ne folosim darurile pentru
a fi o binecuvântare pentru al¸tii, vom vedea c˘a povara vie¸tii este
u¸soar˘a. Acela care umbl˘a în calea poruncilor lui Dumnezeu merge
împreun˘a cu Hristos ¸si, în iubirea Lui, inima g˘ase¸ste pace. Când
Moise s-a rugat: „Arat˘a-mi c˘aile Tale; atunci Te voi cunoa¸ste“,
Domnul i-a r˘aspuns: „Voi merge Eu Însumi cu tine ¸si î¸ti voi da
odihn˘a“. Iar prin profe¸ti s-a dat solia aceasta: „A¸sa vorbe¸ste Domnul:
«Sta¸ti în drumuri, uita¸ti-v˘a ¸si întreba¸ti care sunt c˘ar˘arile cele vechi,
care este calea cea bun˘a; umbla¸ti pe ea, ¸si ve¸ti g˘asi odihn˘a pentru
sufletele voastre!»“ (Exod 33, 13.14; Ier. 6, 16). ¸Si El zice: „O, de ai
fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un râu
¸si fericirea ta ca valurile m˘arii“ (Is. 48, 18).
Aceia care Îl cred pe Hristos pe cuvânt ¸si predau fiin¸ta lor purt˘arii
Sale de grij˘a ¸si via¸ta lor ca El s˘a o conduc˘a vor afla pace ¸si lini¸ste.
Nimic din lume nu poate s˘a-i întristeze când Isus îi învesele¸ste
cu prezen¸ta Sa. În supunere des˘avâr¸sit˘a, este odihn˘a des˘avâr¸sit˘a.
Domnul zice: „Celui cu inima tare Tu-i chez˘a¸suie¸sti pacea, c˘aci
se încrede în Tine“ (Is. 26, 3). Via¸ta poate p˘area încurcat˘a; dar,
predându-ne în¸teleptului Maestru-lucr˘ator, El va scoate de acolo
o via¸t˘a ¸si un caracter model, spre m˘arirea Lui. ¸Si caracterul care
ajunge s˘a se asemene cu caracterul sl˘avit al lui Hristos va fi primit
în Paradisul lui Dumnezeu. O omenire nou˘a va umbla împreun˘a cu
El în alb, c˘aci este vrednic˘a.
Când intr˘am în odihna lui Hristos, cerul începe de aici. Noi r˘as-
pundem la chemarea Sa: „Veni¸ti s˘a înv˘a¸ta¸ti de la Mine“ ¸si, venind,
începem via¸ta ve¸snic˘a. Cerul e o neîncetat˘a apropiere de Dumnezeu
prin Hristos. Cu cât st˘am mai mult ¸si mai aproape de El, cu atât ¸si
chiar mai mult ni se va descoperi slava Sa; ¸si cu cât vom cunoa¸ste
pe Dumnezeu mai mult, cu atât mai intens˘a va fi fericirea noastr˘a.
Dac˘a mergem cu Isus în aceast˘a via¸t˘a, vom fi cople¸si¸ti de iubirea