Basic HTML Version
298
Hristos Lumina Lumii
pe munte — dup˘a asem˘anarea divin˘a. Dumnezeu este dezonorat ¸si
Evanghelia este tr˘adat˘a când servii S˘ai depind de sfatul oamenilor ¸si
nu se afl˘a sub conducerea Duhului Sfânt. În¸telepciunea acestora este
nebunie înaintea lui Dumnezeu. Cei care se vor sprijini pe ea se vor
r˘at˘aci cu siguran¸t˘a.
„V˘a vor da în judecata soboarelor... Din pricina Mea, ve¸ti fi du¸si
înaintea dreg˘atorilor ¸si înaintea împ˘ara¸tilor, ca s˘a sluji¸ti ca m˘arturie
înaintea lor ¸si înaintea neamurilor“ (Mat. 10, 17-18). Persecu¸tia va
contribui la r˘aspândirea luminii. Servii lui Hristos vor fi du¸si înaintea
oamenilor mari ai lumii, care altfel n-ar fi putut niciodat˘a s˘a aud˘a
Evanghelia. Adev˘arul le-a fost prezentat gre¸sit acestor oameni. Ei
au ascultat acuza¸tii false cu privire la credin¸ta ucenicilor lui Hristos.
Adesea, singurul mijloc de a cunoa¸ste adev˘aratul ei caracter este
m˘arturia celor adu¸si în fa¸ta lor spre a fi judeca¸ti pentru credin¸ta lor.
Fiind cerceta¸ti, ei trebuie s˘a r˘aspund˘a, iar judec˘atorii lor trebuie s˘a
asculte m˘arturia adus˘a. Harul lui Dumnezeu va fi dat slujitorilor S˘ai
pentru a face fa¸t˘a nevoilor. „Ce ve¸ti avea de spus“, zice Isus, „v˘a va
fi dat chiar în ceasul acela, fiindc˘a nu voi ve¸ti vorbi, ci Duhul Tat˘a-
lui vostru va vorbi în voi.“ Când spiritul lui Dumnezeu lumineaz˘a
mintea slujitorilor S˘ai, adev˘arul va fi prezentat în valoarea ¸si puterea
lui divin˘a. Cei care leap˘ad˘a adev˘arul vor fi de fa¸t˘a, ca s˘a acuze ¸si s˘a
apese pe ucenici. Dar, chiar dac˘a trec prin greut˘a¸ti ¸si suferin¸te sau
dac˘a înfrunt˘a chiar moartea, copiii Domnului trebuie s˘a dea pe fa¸t˘a
blânde¸tea dumnezeiescului lor Model. În felul acesta, se va putea
face deosebire între agen¸tii lui Satana ¸si reprezentan¸tii lui Hristos.
Mântuitorul va fi în˘al¸tat în fa¸ta mai marilor ¸si a poporului.
Ucenicii nu au fost înzestra¸ti cu t˘aria ¸si curajul de martiri pân˘a
când nu au avut nevoie de harul acesta. Atunci s-a împlinit f˘ag˘aduin¸ta
Mântuitorului. Când Petru ¸si Ioan au m˘arturisit în fa¸ta Sinedriului,
oamenii „s-au mirat, întrucât ¸stiau c˘a erau oameni nec˘arturari ¸si de
rând; ¸si au priceput c˘a fuseser˘a cu Isus“ (Fapte 4, 13). Despre ¸Stefan
st˘a scris c˘a „to¸ti cei care st˘ateau în Sobor s-au uitat ¸tint˘a la ¸Stefan ¸si
fa¸ta lui li s-a ar˘atat ca fa¸ta unui înger“. Oamenii nu erau în stare „s˘a
stea împotriva în¸telepciunii ¸si Duhului cu care vorbea el“ (Fapte 6,
15.10). ¸Si Pavel, scriind despre judecata lui la curtea cezarilor, zice:
„La întâiul meu r˘aspuns de ap˘arare, nimeni n-a fost cu mine, ci to¸ti
[355]
m-au p˘ar˘asit... Îns˘a Domnul a stat lâng˘a mine ¸si m-a înt˘arit, pentru