Basic HTML Version
306
Hristos Lumina Lumii
ucenicilor S˘ai. „Veni¸ti la o parte... ¸si odihni¸ti-v˘a pu¸tin“, spune El c˘a-
tre cei obosi¸ti ¸si ap˘asa¸ti. Nu este un lucru în¸telept s˘a fii f˘ar˘a încetare
sub tensiunea lucrului ¸si a solicit˘arilor de tot felul, chiar dac˘a sunt
în slujba nevoilor spirituale ale oamenilor, pentru c˘a în felul acesta
este neglijat˘a evlavia personal˘a, iar puterile min¸tii, ale sufletului ¸si
ale corpului sunt istovite. De la ucenicii lui Hristos se cere lep˘adare
de sine ¸si s˘a fac˘a sacrificii; dar ei trebuie s˘a aib˘a grij˘a ca nu cumva,
prin zelul lor exagerat, Satana s˘a se foloseasc˘a de sl˘abiciunile naturii
omene¸sti ¸si lucrarea lui Dumnezeu s˘a fie def˘aimat˘a.
Dup˘a aprecierea rabinilor, esen¸ta religiei consta în a fi totdeauna
într-o activitate intens˘a. Ei se legau de unele fapte exterioare pentru a-
¸si ar˘ata înalta lor evlavie. În felul acesta se desp˘ar¸teau de Dumnezeu
¸si se zideau în mul¸tumirea de sine. Primejdia aceasta exist˘a ¸si ast˘azi.
Pe m˘asur˘a ce activitatea cre¸ste ¸si avem succes într-o ramur˘a oarecare
a lucr˘arii pentru Dumnezeu, apare primejdia de a ne încrede în
planurile ¸si metodele omene¸sti. Exist˘a tendin¸ta de a ne ruga mai
pu¸tin ¸si de a avea credin¸t˘a pu¸tin˘a. Ca ¸si ucenicii, suntem în primejdia
de a pierde din vedere dependen¸ta noastr˘a de Dumnezeu ¸si de a c˘auta
s˘a facem un mântuitor din activitatea noastr˘a. Trebuie s˘a privim f˘ar˘a
încetare la Isus ¸si s˘a ne d˘am seama c˘a puterea Lui este aceea care
s˘avâr¸se¸ste lucrarea. De¸si trebuie s˘a lucr˘am cu râvn˘a pentru mântuirea
celor pierdu¸ti, trebuie s˘a ne lu˘am timp ¸si pentru medita¸tie, pentru
rug˘aciune ¸si pentru studierea Cuvântului lui Dumnezeu. Numai
lucrul s˘avâr¸sit cu mult˘a rug˘aciune ¸si sfin¸tit prin meritele lui Hristos
se va dovedi în cele din urm˘a a fi folositor spre bine.
Nici o alt˘a via¸t˘a nu a fost a¸sa împov˘arat˘a cu munc˘a ¸si r˘aspundere
ca via¸ta lui Isus; ¸si, cu toate acestea, cât de des Se ruga El! Cât de
constant˘a era comuniunea Lui cu Dumnezeu! Mereu ¸si mereu, în
istoria vie¸tii Sale p˘amânte¸sti, se g˘asesc rapoarte ca acestea: „Pe când
era înc˘a întuneric de tot, Isus S-a sculat ¸si S-a dus într-un loc pustiu.
¸Si Se ruga acolo“. „Oamenii se strângeau cu gr˘amada ca s˘a-L asculte
¸si s˘a fie vindeca¸ti de bolile lor. Iar El Se ducea în locuri pustii ¸si
Se ruga.“ „În zilele acelea Isus S-a dus în munte s˘a Se roage ¸si a
petrecut toat˘a noaptea în rug˘aciune c˘atre Dumnezeu“ (Marcu 1, 35;
Luca 5, 15-16; 6, 12).
Într-o via¸t˘a cu totul devotat˘a pentru binele altora, Mântuitorul a
considerat c˘a este necesar s˘a Se retrag˘a din oboselile c˘al˘atoriei ¸si din
[363]
mijlocul gloatei care-L urma în fiecare zi. El trebuia s˘a Se retrag˘a