Basic HTML Version
Criza din Galilea
333
S-a r˘aspândit repede vestea c˘a, dup˘a propriile m˘arturisiri, Isus din
Nazaret nu era Mesia. În felul acesta, curentul simpatiei poporului
din Galilea era întors împotriva Lui, dup˘a cum se întâmplase în Iudea
cu un an mai înainte. Vai de Israel! Ei Îl lep˘adau pe Mântuitorul lor
pentru c˘a doreau un cuceritor care s˘a le dea putere lumeasc˘a. Doreau
hrana care piere, ¸si nu pe aceea care r˘amâne în via¸ta ve¸snic˘a.
Cu inima îndurerat˘a, Isus i-a v˘azut pe aceia care fuseser˘a ucenici
plecând de la El, care era Via¸ta ¸si Lumina oamenilor. Con¸stien¸ta
faptului c˘a bun˘atatea Lui nu era apreciat˘a, iubirea Lui nu era împ˘ar-
t˘a¸sit˘a, harul Lui era dispre¸tuit, mântuirea Lui lep˘adat˘a L-a umplut
de o întristare ce nu se putea exprima. Lucrul acesta a f˘acut din El
un om al durerii, obi¸snuit cu suferin¸ta.
F˘ar˘a a încerca s˘a-i opreasc˘a pe aceia care Îl p˘ar˘aseau, Isus S-a
întors c˘atre cei doisprezece ¸si le-a zis: „Voi nu vre¸ti s˘a v˘a duce¸ti?“
Petru a r˘aspuns: „Doamne, la cine s˘a ne ducem? Tu ai cuvin-
tele vie¸tii ve¸snice“, a ad˘augat el. „ ¸Si noi am crezut ¸si am ajuns la
cuno¸stin¸ta c˘a Tu e¸sti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.“
„La cine s˘a ne ducem?“ Înv˘a¸t˘atorii lui Israel erau robi ai for-
malismului. Fariseii ¸si saducheii erau în lupte continue. A p˘ar˘asi
pe Isus însemna a ajunge între cei lega¸ti de ritualuri ¸si ceremonii ¸si
între oameni ambi¸tio¸si, care c˘autau propria slav˘a. Ucenicii aflaser˘a
mai mult˘a pace ¸si bucurie de când Îl primiser˘a pe Hristos decât în
toat˘a via¸ta lor de mai înainte. Cum puteau ei s˘a mearg˘a înapoi la
aceia care batjocoriser˘a ¸si persecutaser˘a pe Prietenul p˘ac˘ato¸silor?
Mult˘a vreme Îl a¸steptaser˘a ei pe Mesia; acum venise ¸si nu puteau s˘a
plece din fa¸ta Lui, s˘a mearg˘a la aceia care voiau s˘a-I ia via¸ta ¸si care
îi persecutaser˘a pentru c˘a deveni-ser˘a ucenici ai S˘ai.
„La cine s˘a ne ducem?“ Nu puteau s˘a plece de la înv˘a¸t˘atura lui
Hristos, de la cuvintele Lui pline de iubire ¸si de mil˘a, ca s˘a mearg˘a
în întunericul necredin¸tei, în tic˘alo¸sia lumii. În timp ce Mântuitorul
era p˘ar˘asit de mul¸ti dintre aceia care fuseser˘a martori la minunile
Lui, Petru a exprimat credin¸ta ucenicilor: „Tu e¸sti Hristosul“. Numai
gândul c˘a ar putea pierde aceast˘a ancor˘a a sufletului lor îi umplea de
groaz˘a ¸si de durere. F˘ar˘a Mântuitorul, era ca ¸si cum ar fi fost l˘asa¸ti
în voia valurilor, pe o mare furtunoas˘a ¸si întunecat˘a.
Multe dintre cuvintele ¸si faptele lui Isus se arat˘a pline de tain˘a
pentru min¸tile m˘arginite, dar fiecare cuvânt ¸si fiecare fapt˘a au scopul
lor anume hot˘arât în lucrarea mântuirii noastre; fiecare a fost astfel