Basic HTML Version
340
Hristos Lumina Lumii
Hristos cuno¸stea situa¸tia acestei femei. ¸Stia c˘a ea dorea s˘a-L
vad˘a ¸si i-a ie¸sit în cale. Ajutând-o în necazul ei, putea s˘a dea o
exemplificare a lec¸tiei pe care inten¸tiona s˘a o lase. Din cauza aceasta
îi adusese ¸si pe ucenici în aceast˘a regiune. El dorea ca ei s˘a vad˘a
ne¸stiin¸ta din ora¸sele ¸si satele vecine cu ¸tara lui Israel. Oamenii
c˘arora li se d˘aduse orice ocazie de a în¸telege adev˘arul nu cuno¸steau
nevoile celor din jurul lor. Nici un efort nu se f˘acea pentru a ajuta
sufletele care se aflau în întuneric. Zidul de desp˘ar¸tire pe care-l
ridicase mândria iudeilor îi f˘acea chiar ¸si pe ucenici s˘a nu aib˘a iubire
fa¸t˘a de lumea p˘agân˘a. Dar aceste bariere trebuiau s˘a fie sf˘arâmate.
Hristos n-a r˘aspuns imediat la cererea femeii. El a primit-o pe
aceast˘a reprezentant˘a a unui neam dispre¸tuit a¸sa cum ar fi f˘acut un
iudeu. El dorea ca ucenicii s˘a fie impresiona¸ti de purtarea rece ¸si
f˘ar˘a inim˘a, pe care iudeii ar fi manifestat-o fa¸t˘a de aceast˘a femeie,
¸si de felul milostiv în care El voia ca ei s˘a trateze asemenea dureri,
cum s-a dovedit mai târziu, când i-a împlinit cererea.
Cu toate c˘a Isus n-a r˘aspuns, femeia nu ¸si-a pierdut credin¸ta. În
timp ce El mergea mai departe, ca ¸si cum n-ar fi auzit-o, ea L-a urmat,
st˘aruind în cererile ei. Sup˘ara¸ti de vorbele ei plictisitoare, ucenicii
I-au cerut lui Isus s˘a-i spun˘a femeii s˘a plece. Ei vedeau c˘a Domnul
o trata cu indiferen¸t˘a ¸si, din cauza aceasta, gândeau c˘a Lui Îi face
pl˘acere prejudecata iudeilor împotriva canaani¸tilor. Dar femeia se
ruga de un Mântuitor milos ¸si, ca r˘aspuns la cererea ucenicilor, Isus
a zis: „Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel“.
[401]
De¸si acest r˘aspuns p˘area s˘a fie în acord cu prejudecata iudeilor, era
mai mult o mustrare pentru ucenici, pe care ei au în¸teles-o când
¸si-au amintit ceea ce le spusese El adesea — c˘a a venit în lume s˘a
mântuiasc˘a pe to¸ti cei care voiau s˘a-L primeasc˘a.
Femeia a cerut cu ¸si mai mare st˘aruin¸t˘a s˘a fie ascultat˘a, plecându-
se la picioarele lui Hristos ¸si strigând: „Doamne, ajut˘a-m˘a“. Isus,
f˘acându-Se c˘a înc˘a respinge rug˘amintea ei, a¸sa cum cerea preju-
decata nemiloas˘a a iudeilor, a r˘aspuns: „Nu este bine s˘a iei pâinea
copiilor ¸si s-o arunci la c˘a¸tei“. Aceasta voia s˘a spun˘a c˘a nu era drept
s˘a reverse binecuvânt˘arile aduse pentru poporul favorizat de Dum-
nezeu asupra celor îndep˘arta¸ti ¸si str˘aini de Israel. R˘aspunsul ar fi
descurajat-o pe o persoan˘a mai pu¸tin hot˘arât˘a. Dar femeia a v˘azut c˘a
¸sansa ei venise. Sub refuzul aparent al lui Isus, ea a v˘azut o mil˘a pe
care El n-a putut s˘a o ascund˘a. „Da, Doamne“, a r˘aspuns ea, „dar ¸si