Basic HTML Version
Adev˘aratul semn
345
pustiu?“ Dar, ascult˘atori de cuvântul Lui, au adus ceea ce aveau —
¸sapte pâini ¸si doi pe¸sti. Mul¸timea a fost hr˘anit˘a ¸si s-au adunat ¸sapte
co¸suri mari de firimituri. Patru mii de b˘arba¸ti, afar˘a de femei ¸si copii,
au fost înt˘ari¸ti prin hran˘a ¸si Isus le-a dat drumul s˘a plece cu inima
voioas˘a ¸si recunosc˘atoare.
Luând apoi o corabie, a str˘ab˘atut marea împreun˘a cu ucenicii spre
Magdala, la cap˘atul de miaz˘azi al câmpiei Ghenezaretului. În ¸tinutul
Tirului ¸si al Sidonului, inima Lui fusese reînviorat˘a de încrederea
deplin˘a a femeii siro-feniciene. Locuitorii p˘agâni din Decapole Îl
primiser˘a cu bucurie. Acum, când a coborât din nou în Galilea,
unde puterea Lui se manifestase mai mult decât oriunde, unde se
s˘avâr¸siser˘a cele mai multe fapte de îndurare ale Lui ¸si unde d˘aduse
înv˘a¸t˘aturile Sale, a fost întâmpinat cu necredin¸t˘a dispre¸tuitoare.
O delega¸tie de farisei se unise cu reprezentan¸tii saducheilor bo-
ga¸ti ¸si seme¸ti, partid al preo¸tilor, al necredincio¸silor ¸si al aristocra¸tiei
neamului. Cele dou˘a partide fuseser˘a într-o vr˘ajm˘a¸sie grozav˘a. Sa-
ducheii c˘autau s˘a câ¸stige prin lingu¸siri favoarea puterii cârmuitoare,
pentru a-¸si men¸tine pozi¸tia ¸si autoritatea. Pe de alt˘a parte, fariseii
cultivau ura poporului împotriva romanilor, a¸steptând cu ner˘abdare
timpul când puteau s˘a scuture jugul cuceritorilor. Dar fariseii ¸si sa-
ducheii s-au unit acum împotriva lui Hristos. Cei care se aseam˘an˘a
se adun˘a ¸si r˘aul, oriunde ar exista, se une¸ste cu r˘aul pentru nimicirea
binelui.
[406]
De ast˘a dat˘a, fariseii ¸si saducheii au venit la Hristos, cerând un
semn din cer. Când israeli¸tii, în zilele lui Iosua, au mers s˘a se lupte
cu canaani¸tii la Bet-Horon, soarele s-a oprit la porunca celui care îi
conducea pân˘a a fost câ¸stigat˘a biruin¸ta ¸si multe minuni asem˘an˘atoare
se s˘avâr¸siser˘a în istoria lor. Un semn asem˘an˘ator se cerea de la Isus.
Dar nu de astfel de semne aveau nevoie iudeii. Lor nu le era de
folos un simplu semn exterior. Ceea ce le trebuia nu era o iluminare
intelectual˘a, ci o înnoire spiritual˘a.
„F˘a¸tarnicilor“, le-a zis Isus, „fa¸ta cerului ¸sti¸ti s-o deosebi¸ti“ —
studiind cerul, ei puteau s˘a prevad˘a vremea — „¸si semnele vremu-
rilor nu le pute¸ti deosebi?“ Chiar cuvintele lui Hristos, rostite în
puterea Duhului Sfânt care îi convingea de p˘acat, erau semnul pe
care Dumnezeu îl d˘aduse pentru mântuirea lor. ¸Si semne direct din
cer se d˘aduser˘a pentru a adeveri misiunea lui Hristos. Cântecul în-
gerilor c˘atre p˘astori, steaua care îi c˘al˘auzise pe magi, porumbelul