Basic HTML Version
Adev˘aratul semn
347
lui Satana nu izvor˘a¸ste din inima omului, ci este s˘adit˘a prin harul lui
Dumnezeu. Când cineva, care a fost st˘apânit de o voin¸t˘a înc˘ap˘a¸tânat˘a
¸si r˘at˘acit˘a, este eliberat ¸si se supune din toat˘a inima atrac¸tiei puterii
lui Dumnezeu, se s˘avâr¸se¸ste o minune, ca atunci când cineva, care
a fost într-o mare r˘at˘acire, ajunge s˘a în¸teleag˘a adev˘arul moral. De
fiecare dat˘a când o persoan˘a se converte¸ste ¸si înva¸t˘a s˘a-L iubeasc˘a
pe Dumnezeu ¸si s˘a ¸tin˘a poruncile Lui, se împline¸ste f˘ag˘aduin¸ta lui
Dumnezeu: „V˘a voi da o inim˘a nou˘a ¸si voi pune în voi un duh nou“
(Ezech. 36, 26). Schimbarea în inima omului ¸si transformarea carac-
terului constituie o minune care descoper˘a un Mântuitor pururea viu,
care lucreaz˘a pentru a mântui. O via¸t˘a statornic˘a în Hristos este o
mare minune. În predicarea Cuvântului lui Dumnezeu, semnul care
trebuie s˘a se dea pe fa¸t˘a acum ¸si totdeauna este prezen¸ta Duhului
Sfânt, care s˘a fac˘a din Cuvânt o putere de rena¸stere pentru aceia care
îl aud. Aceasta este m˘arturia dat˘a de Dumnezeu în fa¸ta lumii despre
misiunea dumnezeiasc˘a a Fiului S˘au.
Cei care doreau un semn de la Isus î¸si împietriser˘a atât de mult
inimile în necredin¸t˘a, încât n-au v˘azut în caracterul S˘au chipul lui
Dumnezeu. Ei nu voiau s˘a vad˘a c˘a misiunea Lui era o împlinire a
profe¸tiilor Scripturilor. În parabola cu omul bogat ¸si s˘aracul Laz˘ar,
Isus le-a spus fariseilor: „Dac˘a nu ascult˘a pe Moise ¸si pe prooroci,
nu vor crede nici chiar dac˘a ar învia cineva din mor¸ti“ (Luca 16, 31).
Nu mai putea fi dat nici un semn în cer sau pe p˘amânt care s˘a-i ajute.
Isus „a suspinat adânc în duhul S˘au“ ¸si, întorcându-Se de la gru-
pul batjocoritor, S-a urcat în corabie cu ucenicii. Într-o t˘acere trist˘a,
ei au str˘ab˘atut lacul din nou. Cu toate acestea, nu s-au întors la locul
din care plecaser˘a, ci s-au îndreptat spre Betsaida, aproape de locul
unde fuseser˘a hr˘ani¸ti cei cinci mii. În timp ce se apropiau de locul
acela, Isus a zis: „Lua¸ti seama ¸si p˘azi¸ti-v˘a de aluatul Fariseilor ¸si al
[408]
Saducheilor“. Iudeii obi¸snuiau, din zilele lui Moise, s˘a îndep˘arteze
aluatul din casele lor în timpul Pa¸stelui, c˘aci fuseser˘a înv˘a¸ta¸ti s˘a-l
socoteasc˘a un simbol al p˘acatului. Dar ucenicii nu L-au în¸teles pe
Isus. La plecarea lor gr˘abit˘a de la Magdala, uitaser˘a s˘a ia pâine ¸si nu
aveau cu ei decât o singur˘a pâine. De ast˘a dat˘a, au crezut c˘a Hristos
îi avertiza s˘a nu cumpere pâinea fariseilor sau a saducheilor. Lipsa
lor de credin¸t˘a ¸si de p˘atrundere spiritual˘a îi f˘acuse de multe ori s˘a
în¸teleag˘a gre¸sit cuvintele lui Isus. Acum, Isus i-a mustrat pentru c˘a
au crezut c˘a El, care a hr˘anit mii de oameni cu câteva pâini ¸si câ¸tiva