Basic HTML Version
Adev˘aratul semn
349
credin¸t˘a ¸si necredin¸t˘a ¸si nu p˘atrundeau comorile de în¸telepciune
ascunse în Hristos. Nici m˘acar ucenicii, de¸si pe dinafar˘a p˘ar˘asiser˘a
totul pentru Hristos, nu încetaser˘a în inima lor s˘a umble dup˘a lucruri
mari. Spiritul acesta provocase cearta cu privire la cine trebuie s˘a fie
mai mare. Spiritul acesta s-a a¸sezat între ei ¸si Hristos, f˘acându-i s˘a
aib˘a a¸sa de pu¸tin˘a simpatie fa¸t˘a de misiunea Sa plin˘a de sacrificiu
de sine ¸si s˘a în¸teleag˘a a¸sa de greu taina mântuirii. Dup˘a cum aluatul,
dac˘a este l˘asat s˘a-¸si des˘avâr¸seasc˘a lucrarea, va produce stric˘aciune ¸si
dec˘adere, tot astfel spiritul egoist, dac˘a e cultivat, produce pervertirea
¸si ruina sufletului.
Cât de r˘aspândit este acest p˘acat subtil ¸si în¸sel˘ator între urma¸sii
de ast˘azi ai Domnului, ca ¸si pe vremuri! De câte ori slujirea lui
Hristos ¸si p˘art˘a¸sia noastr˘a unul cu altul sunt întinate de dorin¸ta tainic˘a
de a în˘al¸ta eul! Cât de gr˘abit este gândul ca eul s˘a fie satisf˘acut ¸si cât
de mare dorin¸ta dup˘a aprobarea oamenilor! Iubirea de sine ¸si dorin¸ta
de a g˘asi o cale mai u¸soar˘a decât cea rânduit˘a de Dumnezeu duc
la înlocuirea preceptelor dumnezeie¸sti cu teorii ¸si tradi¸tii omene¸sti.
Chiar pentru ucenicii S˘ai sunt rostite cuvintele de avertizare ale lui
Hristos: „Lua¸ti seama ¸si feri¸ti-v˘a de aluatul fariseilor“.
Religia lui Hristos este îns˘a¸si sinceritatea. Zelul pentru slava lui
Dumnezeu este motivul s˘adit de Duhul Sfânt ¸si numai lucrarea puter-
nic˘a a Duhului îl poate s˘adi. Numai puterea lui Dumnezeu poate s˘a
izgoneasc˘a egoismul ¸si f˘a¸t˘arnicia. Semnul lucr˘arii Sale este schim-
barea aceasta. Când credin¸ta pe care o primim distruge egoismul
¸si f˘a¸t˘arnicia, dac˘a ne conduce s˘a c˘aut˘am slava lui Dumnezeu, ¸si nu
slava proprie, putem ¸sti c˘a este o religie adev˘arat˘a. „Tat˘a, prosl˘ave¸ste
Numele T˘au“ (Ioan 12, 28) a fost nota dominant˘a a vie¸tii lui Hristos
¸si, dac˘a Îl urm˘am, aceasta va fi ¸si nota dominant˘a a vie¸tii noastre. El
ne porunce¸ste „s˘a umbl˘am cum a umblat El“ ¸si „prin aceasta ¸stim c˘a
Îl cunoa¸stem, dac˘a p˘azim poruncile Lui“ (1 Ioan 2, 6.3).
[410]