Basic HTML Version
352
Hristos Lumina Lumii
Petru a exprimat credin¸ta celor doisprezece. Dar ucenicii erau
înc˘a departe de a în¸telege misiunea lui Hristos. Împotrivirea ¸si gre¸sita
interpretare provenite de la preo¸ti ¸si conduc˘atori, de¸si nu-i puteau
îndep˘arta de la Hristos, totu¸si îi puneau într-o mare dilem˘a. Ei nu
vedeau l˘amurit calea lor. Influen¸ta educa¸tiei primite din copil˘arie,
înv˘a¸t˘aturile rabinilor, puterea tradi¸tiei înc˘a îi împiedicau s˘a vad˘a
adev˘arul. Din timp în timp, raze pre¸tioase de lumin˘a pornite de la
Isus str˘aluceau asupra lor, dar adesea ei erau asemenea unor oameni
care bâjbâie prin întuneric. Dar în ziua aceasta, înainte ca ei s˘a
fie pu¸si fa¸t˘a în fa¸t˘a cu încercarea cea mare a credin¸tei lor, Duhul
Sfânt a venit cu putere asupra lor. Pentru un scurt timp, ochii lor
au fost îndep˘arta¸ti de la „lucrurile v˘azute“, pentru a privi „lucrurile
nev˘azute“ (2 Cor. 4, 18). Sub ve¸smântul naturii omene¸sti, ei au z˘arit
slava Fiului lui Dumnezeu.
Isus i-a r˘aspuns lui Petru, zicând: „Ferice de tine, Simone, fiul
lui Iona, fiindc˘a nu carnea ¸si sângele ¸ti-au descoperit lucrul acesta,
ci Tat˘al Meu, care este în ceruri“.
Adev˘arul m˘arturisit de Petru este temelia credin¸tei credincio¸silor.
Hristos Însu¸si a zis c˘a în aceasta const˘a via¸ta ve¸snic˘a. Dar faptul
c˘a cineva avea aceast˘a cuno¸stin¸t˘a nu era un motiv de prosl˘avire de
sine. Petru nu primise aceast˘a descoperire datorit˘a în¸telepciunii sau
datorit˘a bun˘at˘a¸tii sale. Niciodat˘a natura omeneasc˘a nu poate, de la
sine, s˘a ajung˘a s˘a cunoasc˘a cele dumnezeie¸sti. „Cât cerurile-i de
înalt˘a; ce po¸ti face? Mai adânc˘a decât locuin¸ta mor¸tilor; ce po¸ti ¸sti?“
(Iov 11, 8). Numai Duhul înfierii ne poate descoperi lucrurile adânci
ale lui Dumnezeu, „pe care ochiul nu le-a v˘azut, urechea nu le-a
auzit, ¸si la inima omului nu s-au suit“. „Nou˘a îns˘a Dumnezeu ni
le-a descoperit prin Duhul S˘au. C˘aci Duhul cerceteaz˘a totul, chiar
¸si lucrurile adânci ale lui Dumnezeu“ (1 Cor. 2, 9.10). „Prietenia
Domnului este pentru cei ce se tem de El“ ¸si faptul c˘a Petru a priceput
slava lui Hristos era o dovad˘a c˘a el fusese „înv˘a¸tat de Dumnezeu“
(Ps. 25, 14; Ioan 6, 45). Ah, cu adev˘arat, „ferice de tine, Simone, fiul
lui Iona, fiindc˘a nu carnea ¸si sângele ¸ti-au descoperit lucrul acesta“.
Isus a vorbit mai departe: „Eu î¸ti spun: tu e¸sti Petru, ¸si pe aceast˘a
piatr˘a voi zidi Biserica Mea; ¸si por¸tile locuin¸tei mor¸tilor nu o vor
[413]
birui“. Cuvântul Petru înseamn˘a piatr˘a — o piatr˘a care se rostogo-
le¸ste. Petru nu a fost stânca pe care biserica a fost întemeiat˘a. Por¸tile
iadului l-au biruit când L-a t˘ag˘aduit pe Domnul S˘au cu jur˘amânt.