Basic HTML Version
358
Hristos Lumina Lumii
a zis: „Atunci va r˘aspl˘ati fiec˘aruia dup˘a faptele lui“. Dup˘a aceea,
pentru încurajarea lor, a dat f˘ag˘aduin¸ta: „Adev˘arat v˘a spun c˘a unii
din cei ce stau aici nu vor gusta moartea, pân˘a nu vor vedea pe Fiul
omului venind în Împ˘ar˘a¸tia Sa“. Dar ucenicii n-au în¸teles cuvintele
Lui. Slava p˘area prea îndep˘artat˘a. Ochii lor erau a¸tinti¸ti la cele ce se
vedeau mai aproape: s˘ar˘acia vie¸tii p˘amânte¸sti, umilin¸ta ¸si suferin¸ta.
S˘a renun¸te ei la str˘alucitoarele lor a¸stept˘ari cu privire la domnia
mesianic˘a? S˘a nu vad˘a ei pe Domnul lor în˘al¸tat pe tronul lui David?
[418]
S˘a admit˘a ei ca Hristos s˘a duc˘a o via¸t˘a de peregrin umil, f˘ar˘a ad˘apost,
pentru a fi dispre¸tuit, lep˘adat ¸si omorât? Întristarea le ap˘asa inima,
deoarece ei Îl iubeau pe Domnul. De asemenea, îndoiala se zb˘atea
în gândurile lor, deoarece p˘area de neîn¸teles ca Fiul lui Dumnezeu
s˘a fie supus la o asemenea crud˘a umilin¸t˘a. Ei se întrebau de ce s˘a
mearg˘a de bun˘avoie la Ierusalim, ca s˘a suporte suferin¸tele despre
care El le vorbise. Cum putea s˘a Se resemneze cu o soart˘a ca aceasta
¸si s˘a-i lase într-un întuneric mai mare decât acela în care bâjbâiser˘a
înainte de a li Se descoperi?
În ¸tinutul Cezareii lui Filip, gândeau ucenicii, Hristos era dincolo
de limitele puterii lui Irod ¸si Caiafa. N-avea s˘a Se team˘a de ura
iudeilor sau de puterea romanilor. Pentru ce s˘a nu lucreze acolo,
mai departe de farisei? Pentru ce era nevoie s˘a Se dea mor¸tii? Dac˘a
avea s˘a moar˘a, cum putea s˘a se întemeieze Împ˘ar˘a¸tia Sa a¸sa de bine,
încât por¸tile iadului s˘a n-o biruie? Pentru ucenici, lucrul acesta era
cu adev˘arat o tain˘a.
Chiar acum c˘al˘atoreau de-a lungul ¸t˘armului M˘arii Galileii, c˘atre
ora¸sul în care toate speran¸tele lor aveau s˘a se sf˘arâme. Ei nu îndr˘az-
neau s˘a discute cu Isus, ci vorbeau între ei încet ¸si plini de întristare
despre viitorul lor. Chiar în mijlocul îndoielilor, s-au ag˘a¸tat de gân-
dul c˘a o împrejurare neprev˘azut˘a ar putea s˘a împiedice soarta trist˘a
care p˘area s˘a-L a¸stepte pe Domnul lor. Astfel, ei au fost str˘apun¸si de
îndoieli, speran¸te ¸si temeri timp de ¸sase zile lungi, pline de mâhnire.
[419]