Basic HTML Version
Servire
365
s˘a scoat˘a duhurile necurate. Cât fuseser˘a tari în credin¸t˘a, duhurile
rele ascultaser˘a de cuvântul lor. ¸Si de ast˘a dat˘a porunciser˘a duhului
chinuitor, în Numele lui Hristos, s˘a p˘ar˘aseasc˘a victima; dar demonul
î¸si b˘atuse joc de ei, desf˘a¸surându-¸si din nou puterea. Ucenicii, nefiind
în stare s˘a-¸si dea seama de înfrângerea lor, au sim¸tit totu¸si c˘a prin
aceasta aduc dezonoare atât asupra lor, cât ¸si asupra Domnului. În
mul¸time se aflau c˘arturari care încercaser˘a s˘a foloseasc˘a aceast˘a
ocazie cât mai mult pentru a-i umili. Înconjurându-i pe ucenici, i-au
asaltat cu întreb˘ari, c˘autând s˘a arate c˘a ¸si ei, ¸si Domnul lor erau ni¸ste
în¸sel˘atori. Iat˘a, strigau rabinii triumf˘atori, aici e un duh r˘au, pe care
nici ucenicii, nici Hristos Însu¸si nu pot s˘a-l biruie. Oamenii erau
înclina¸ti s˘a ia partea c˘arturarilor ¸si în mul¸time domnea un spirit de
dispre¸t ¸si batjocur˘a.
Dar deodat˘a acuza¸tiile au încetat. Isus ¸si cei trei ucenici au fost
v˘azu¸ti apropiindu-se ¸si, printr-o schimbare rapid˘a de sentimente,
oamenii s-au întors s˘a-i întâmpine. Noaptea comuniunii cu slava
cereasc˘a l˘asase urme pe fa¸ta Mântuitorului ¸si a înso¸titorilor Lui.
Pe chipul lor era o lu-min˘a care i-a umplut de respect pe privitori.
Speria¸ti, c˘arturarii s-au dat înapoi, în timp ce oamenii Îl salutau pe
Isus.
Ca ¸si când ar fi fost martor la tot ce se întâmplase, Mântuitorul a
venit în locul unde avusese loc conflictul ¸si, privind drept la c˘arturari,
a întrebat: „Despre ce v˘a întreba¸ti cu ei?“
Dar glasurile curajoase ¸si batjocoritoare mai înainte t˘aceau acum.
Toat˘a ceata amu¸tise. Tat˘al nenorocit ¸si-a f˘acut drum prin mul¸time ¸si,
c˘azând la picioarele lui Isus, ¸si-a m˘arturisit durerea ¸si dezam˘agirea.
[428]
„Înv˘a¸t˘atorule“, zise el, „am adus la Tine pe fiul meu, care este
st˘apânit de un duh mut. Oriunde îl apuc˘a, îl trânte¸ste la p˘amânt...
M-am rugat de ucenicii T˘ai s˘a scoat˘a duhul ¸si nu au putut.“
Isus a privit în jur la mul¸timea speriat˘a, la c˘arturarii batjocoritori,
la ucenicii tulbura¸ti. A citit necredin¸ta din fiecare inim˘a ¸si, cu glas
plin de întristare, a exclamat: „O, neam necredincios! Pân˘a când voi
fi cu voi? Pân˘a când v˘a voi suferi?“ Apoi a zis tat˘alui întristat: „Adu
aici pe fiul t˘au“.
B˘aiatul a fost adus ¸si, când privirea Mântuitorului a c˘azut asu-
pra lui, duhul cel r˘au l-a aruncat la p˘amânt în convulsiile agoniei.
El se zvârcolea, f˘acând spume la gur˘a ¸si sfâ¸siind aerul cu strig˘ate
neomene¸sti.