Basic HTML Version
386
Hristos Lumina Lumii
din Samaria: „D˘a-mi aceast˘a ap˘a, ca s˘a nu-mi mai fie sete“ (Ioan 4,
15).
Isus cuno¸stea nevoile sufletului. Fastul, bog˘a¸tiile ¸si onoarea nu
pot mul¸tumi inima. „Dac˘a înseteaz˘a cineva, s˘a vin˘a la Mine.“ Bo-
gatul, s˘aracul, cel de sus ¸si cel de jos sunt to¸ti la fel de bineveni¸ti.
El f˘ag˘aduie¸ste s˘a u¸sureze mintea împov˘arat˘a, s˘a mângâie pe cel
întristat ¸si s˘a dea n˘adejde celui descurajat. Mul¸ti dintre cei care Îl
ascultau pe Isus erau întrista¸ti din cauza n˘adejdilor spulberate, mul¸ti
nutreau dureri ascunse, mul¸ti c˘autau s˘a-¸si astâmpere dorin¸ta inimii
prin bucuriile lumii ¸si lauda oamenilor, dar, când totul era câ¸stigat,
vedeau c˘a au muncit din greu numai pentru a ajunge la o fântân˘a
cr˘apat˘a, din care nu puteau s˘a-¸si aline setea. În mijlocul scânteierii
scenei voioase, ei st˘ateau nemul¸tumi¸ti ¸si tri¸sti. Dar cuvintele lui Isus:
„Dac˘a înseteaz˘a cineva“ i-au trezit brusc din medita¸tia lor întristat˘a
¸si, în timp ce ascultau cuvintele care au urmat, mintea lor s-a luminat
de o nou˘a n˘adejde. Duhul Sfânt a prezentat simbolul înaintea lor,
pân˘a când au v˘azut în El oferta darului nepre¸tuit al mântuirii.
Apelul lui Hristos c˘atre sufletul însetat înc˘a mai r˘asun˘a ¸si ni se
adreseaz˘a cu ¸si mai mare putere decât celor care L-au auzit în templu,
în ultima zi a praznicului. Fântâna este deschis˘a pentru to¸ti. Celor
obosi¸ti ¸si zdrobi¸ti, li se ofer˘a b˘autura învior˘atoare a vie¸tii ve¸snice.
Isus înc˘a mai strig˘a: „Dac˘a înseteaz˘a cineva, s˘a vin˘a la Mine ¸si s˘a
bea“. „Celui ce-i este sete s˘a vin˘a. Cine vrea s˘a ia apa vie¸tii f˘ar˘a
plat˘a.“ „Oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va
fi sete, ba înc˘a apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un
izvor de ap˘a care va ¸tâ¸sni în via¸ta ve¸snic˘a“ (Apoc. 22, 17; Ioan 4,
11).
[455]