Basic HTML Version
Printre curse
389
Mul¸ti dintre ascult˘atorii lui Hristos, care locuiau în Ierusalim
¸si care nu erau în necuno¸stin¸t˘a de uneltirile celor mari împotriva
Lui, se sim¸teau atra¸si c˘atre El cu o putere irezistibil˘a. Îi st˘apânea
convingerea c˘a El era Fiul lui Dumnezeu. Dar Satana era gata s˘a
strecoare îndoiala; ¸si pentru aceasta, calea era preg˘atit˘a chiar de
gre¸sitele lor p˘areri despre Mesia ¸si venirea Lui. To¸ti credeau c˘a
Hristos trebuia s˘a Se nasc˘a la Betleem, dar c˘a dup˘a câtva timp avea
s˘a dispar˘a ¸si c˘a, la a doua Lui venire, nimeni nu avea s˘a ¸stie de unde
venea. Nu pu¸tini erau aceia care sus¸tineau c˘a Mesia nu avea nici o
leg˘atur˘a de rudenie cu neamul omenesc. Deoarece Isus din Nazaret
nu satisf˘acea a¸stept˘arile poporului în ce prive¸ste slava lui Mesia,
mul¸ti se al˘aturau celor care spuneau: „Dar noi ¸stim de unde este
omul acesta; îns˘a când va veni Hristosul, nimeni nu va ¸sti de unde
este“.
În timp ce ei pendulau între îndoial˘a ¸si credin¸t˘a, Isus le-a cu-
noscut gândurile ¸si le-a r˘aspuns: „M˘a cunoa¸ste¸ti ¸si M˘a ¸sti¸ti de unde
sunt. Eu n-am venit de la Mine Însumi, ci Cel ce M-a trimis este
adev˘arat, ¸si voi nu-L cunoa¸ste¸ti“. Ei pretindeau c˘a ¸stiu care trebuie
s˘a fie obâr¸sia lui Hristos, dar nu ¸stiau nimic despre ea. Dac˘a ar fi
tr˘ait în deplin˘a armonie cu voin¸ta lui Dumnezeu, L-ar fi cunoscut pe
Fiul Lui, când El li S-a descoperit.
Ascult˘atorii ar fi trebuit s˘a în¸teleag˘a cuvintele lui Hristos. Ele
erau o repetare l˘amurit˘a a celor sus¸tinute de El în fa¸ta Sinedriului,
cu multe luni înainte, când S-a declarat Fiul lui Dumnezeu. Dup˘a
cum atunci cei mai mari au c˘autat s˘a-L dea la moarte, tot astfel era ¸si
acum, dar erau împiedica¸ti de o putere nev˘azut˘a, care punea o stavil˘a
furiei lor, zicându-le: „Pân˘a aici s˘a merge¸ti ¸si mai departe nu“.
Erau foarte mul¸ti oameni care credeau în El ¸si se întrebau: „Când
va veni Hristosul, va face mai multe semne decât a f˘acut omul
acesta?“ Conduc˘atorii fariseilor, care urm˘areau cu ner˘abdare mersul
lucrurilor, au prins cuvintele de simpatie ¸soptite de mul¸time. Dând
fuga la mai marii preo¸tilor, au f˘acut planul s˘a-L aresteze.
[458]
Totu¸si au rânduit s˘a-L prind˘a când era singur, deoarece se temeau
s˘a pun˘a mâna pe El în fa¸ta poporului. Din nou, Isus a dovedit c˘a le
cite¸ste gândurile. „Mai sunt cu voi pu¸tin˘a vreme“, a zis El, „¸si apoi
M˘a duc la Cel ce M-a trimis. M˘a ve¸ti c˘auta ¸si nu M˘a ve¸ti g˘asi; ¸si
unde voi fi Eu, voi nu ve¸ti putea veni“. În curând, urma s˘a g˘aseasc˘a
un refugiu dincolo de atingerea batjocurilor ¸si a urii lor. El urma s˘a