Basic HTML Version
Printre curse
391
înv˘a¸t˘atur˘a omeneasc˘a. Oricine va cerceta Biblia cu rug˘aciune, dorind
s˘a cunoasc˘a adev˘arul, ca s˘a poat˘a asculta de el, va primi lumina dum-
nezeiasc˘a. El va în¸telege Scripturile. „Dac˘a cineva vrea s˘a fac˘a voia
Lui, va ajunge s˘a cunoasc˘a dac˘a înv˘a¸t˘atura este de la Dumnezeu“
(Ioan 7, 17).
În cea din urm˘a zi a praznicului, aprozii trimi¸si de c˘atre preo¸ti
¸si conduc˘atori s˘a-L aresteze pe Hristos s-au întors f˘ar˘a El. Au fost
atunci întreba¸ti cu mânie: „De ce nu L-a¸ti adus?“ Cu o înf˘a¸ti¸sare
solemn˘a, ei au r˘aspuns: „Niciodat˘a n-a vorbit vreun om ca Omul
acesta“.
Inima lor împietrit˘a se înmuiase auzind cuvintele lui Hristos. În
timp ce El vorbea în curtea templului, ei se apropiaser˘a pentru a
prinde vreun cuvânt pe care s˘a-l poat˘a întoarce împotriva Lui. Dar,
în timp ce ascultau, scopul pentru care veniser˘a a fost uitat. Au stat
ca vr˘aji¸ti ¸si Hristos S-a descoperit sufletului lor. Ei au v˘azut ceea
ce preo¸tii ¸si conduc˘atorii nu voiau s˘a vad˘a — natura omeneasc˘a
inundat˘a de slava divin˘a. S-au întors plini de gândul acesta, atât de
impresiona¸ti de cuvintele Lui, încât la întrebarea: „De ce nu L-ai
adus?“ au putut doar s˘a spun˘a: „Niciodat˘a n-a vorbit vreun om ca
Omul acesta“.
Preo¸tii ¸si conduc˘atorii, la prima lor întâlnire cu Hristos, avuseser˘a
aceea¸si convingere. Inima lor fusese adânc mi¸scat˘a ¸si gândul acesta
venise cu putere în mintea lor: „Niciodat˘a n-a vorbit vreun om ca
Omul acesta“. Dar ei în˘abu¸siser˘a convingerea dat˘a de Duhul Sfânt.
Acum, mânia¸ti c˘a pân˘a ¸si reprezentan¸tii legii puteau fi influen¸ta¸ti de
Galileanul hulit, au strigat: „Doar n-a¸ti fi fost du¸si ¸si voi în r˘at˘acire?
A crezut în El vreunul dintre mai marii no¸stri sau din farisei? Dar
norodul acesta, care nu ¸stie Legea, este blestemat!“
Aceia c˘arora li se adreseaz˘a solia adev˘arului rareori întreab˘a:
„Este adev˘arat?“, ci: „De cine e sus¸tinut˘a?“ Mul¸timile o apreciaz˘a
prin num˘arul acelora care o primesc ¸si se pune mereu întrebarea:
„A crezut cineva dintre înv˘a¸ta¸ti sau dintre conduc˘atorii religio¸si?“
Oamenii nu arat˘a ast˘azi mai mult interes fa¸t˘a de adev˘arata evlavie
decât în zilele lui Hristos. Ei caut˘a ¸si ast˘azi tot a¸sa de mult bunurile
p˘amânte¸sti, neglijând comorile cere¸sti, ¸si nu este un argument împo-
[460]
triva adev˘arului faptul c˘a foarte mul¸ti nu sunt dispu¸si s˘a-l primeasc˘a
sau c˘a adev˘arul nu este primit de oamenii mari ai lumii sau chiar de
conduc˘atorii religio¸si.