Basic HTML Version
410
Hristos Lumina Lumii
de Acela care le d˘aduse numai binecuvânt˘ari. Tendin¸ta lucr˘arii lor
este de a jefui pe Dumnezeu de ce este al S˘au, atât prin crea¸tiune,
cât ¸si prin r˘ascump˘arare. Ace¸sti înv˘a¸t˘atori mincino¸si îl jefuiesc ¸si pe
om. Milioane de fiin¸te omene¸sti sunt încovoiate sub lan¸turile unor
religii false, în sclavia temerii sau a unei indiferen¸te totale, trudind
asemenea vitelor de povar˘a, jefui¸ti de n˘adejde, de bucurie sau de
aspira¸tie aici ¸si având o team˘a disperat˘a de cele viitoare. Numai
Evanghelia harului lui Dumnezeu poate în˘al¸ta sufletul. Contemplarea
iubirii lui Dumnezeu, manifestat˘a prin Fiul S˘au, va mi¸sca inima ¸si va
trezi puterile min¸tii, a¸sa cum nimic altceva nu o poate face. Hristos a
venit ca s˘a poat˘a crea din nou chipul lui Dumnezeu în om ¸si oricine
îi îndep˘arteaz˘a pe oameni de la Hristos îi îndep˘arteaz˘a de la izvorul
adev˘aratei dezvolt˘ari, îi jefuie¸ste de n˘adejdea, scopul ¸si slava vie¸tii.
Cel ce face a¸sa este un ho¸t ¸si un tâlhar.
„Cine intr˘a pe u¸s˘a este p˘astorul oilor.“ Hristos este ¸si P˘astorul,
¸si U¸sa. El intr˘a prin Sine Însu¸si. Prin jertfa Sa, El devine p˘astorul
oilor. „Portarul îi deschide, ¸si oile aud glasul lui, el î¸si cheam˘a oile
pe nume, ¸si le scoate afar˘a din staul. Dup˘a ce ¸si-a scos toate oile,
merge înaintea lor; ¸si oile merg dup˘a el pentru c˘a îi cunosc glasul.“
Oaia este una dintre cele mai timide ¸si mai neajutorate f˘apturi, ¸si
în Orient, grija p˘astorului pentru turm˘a este neobosit˘a ¸si neîncetat˘a.
[479]
¸Si pe vremuri, ca ¸si acum, era pu¸tin˘a siguran¸t˘a în afara ora¸selor
înt˘arite cu ziduri. Tâlharii din triburile r˘at˘acitoare sau fiarele de
prad˘a, din ascunz˘atorile lor din stânci, st˘ateau la pând˘a s˘a pr˘adeze
turmele. P˘astorul veghea asupra turmei lui, ¸stiind c˘a aceast˘a slujb˘a
ar putea s˘a-l coste chiar via¸ta. Iacov, care p˘azise turmele lui Laban în
p˘a¸sunile din Haran, descriind munca sa neobosit˘a, zicea: „Ziua m˘a
topeam de c˘aldur˘a, iar noaptea m˘a pr˘ap˘adeam de frig, ¸si-mi fugea
somnul de pe ochi“ (Gen. 31, 40). ¸Si tân˘arul David, pe când p˘azea
oile tat˘alui s˘au, a avut de înfruntat singur leul ¸si ursul ¸si a sc˘apat din
gura lor mielul furat.
În timp ce p˘astorul î¸si conduce turma peste în˘al¸timile stâncoase,
prin p˘aduri ¸si prin râpe s˘albatice, c˘atre locurile de p˘a¸sunat de pe
malul râului, în timp ce le supravegheaz˘a în mun¸ti în noaptea singu-
ratic˘a, ferindu-le de tâlhari ¸si îngrijindu-le cu duio¸sie pe cele bolnave
¸si slabe, via¸ta lui ajunge s˘a fie una cu a lor. Un ata¸sament puternic
¸si plin de duio¸sie îl leag˘a de obiectele grijii lui. Oricât de mare ar