Basic HTML Version
Ultima c˘al ˘atorie din Galilea
419
caute s˘a în¸teleag˘a Cuvântul lui Dumnezeu. Ei îi onorau pe preo¸ti ¸si
conduc˘atori, în loc s˘a-L onoreze pe Dumnezeu, ¸si lep˘adau adev˘arul,
ca s˘a poat˘a ¸tine propriile tradi¸tii. Mul¸ti fuseser˘a impresiona¸ti ¸si
aproape convin¸si, dar n-au lucrat dup˘a aceste convingeri ¸si n-au fost
socoti¸ti ca fiind de partea lui Hristos. Satana le-a prezentat ispitele
lui pân˘a când lumina a început s˘a par˘a a fi întuneric. În felul acesta
mul¸ti au lep˘adat adev˘arul, care s-ar fi dovedit a fi salvarea sufletului
lor.
Martorul Credincios zice: „Iat˘a, Eu stau la u¸s˘a ¸si bat“ (Apoc. 3,
20). Fiecare avertizare, fiecare mustrare ¸si fiecare îndemnare, care ni
se dau prin Cuvântul lui Dumnezeu sau prin trimi¸sii S˘ai, reprezint˘a o
[490]
b˘ataie la u¸sa inimii. Este glasul lui Isus, care cere s˘a intre. Cu fiecare
b˘ataie neluat˘a în seam˘a, dispozi¸tia de a deschide sl˘abe¸ste. Dac˘a
impresiile din partea Duhului Sfânt sunt dispre¸tuite ast˘azi, ele nu vor
mai fi a¸sa de puternice mâine. Inima devine mai pu¸tin sensibil˘a ¸si
cade într-o incon¸stien¸t˘a primejdioas˘a cu privire la scurtimea vie¸tii ¸si
la durata ve¸sniciei. Condamnarea noastr˘a la judecat˘a nu se va datora
faptului c˘a am fost du¸si în r˘at˘acire, ci c˘a am neglijat ocaziile trimise
de cer pentru a cunoa¸ste adev˘arul.
Asemenea apostolilor, cei ¸saptezeci au primit puteri supranatu-
rale, ca un sigiliu al misiunii lor. Când ¸si-au încheiat lucrarea, s-au
întors cu bucurie, zicând: „Doamne, chiar ¸si dracii ne sunt supu¸si în
Numele T˘au“. Isus a zis: „Am v˘azut pe Satana c˘azând ca un fulger
din cer“.
Lui Isus I-au venit în minte scenele trecutului ¸si ale viitorului.
L-a v˘azut pe Lucifer când a fost aruncat din locurile cere¸sti. A privit
apoi la scenele viitoare ale agoniei Sale, când caracterul în¸sel˘atorului
trebuia s˘a se descopere în fa¸ta tuturor lumilor. A auzit strig˘atul: „S-a
sfâr¸sit“ (Ioan 19, 30), anun¸tând c˘a mântuirea neamului omenesc era
asigurat˘a pentru ve¸snicie, c˘a Cerul era asigurat pe vecie împotriva
acuza¸tiilor, am˘agirilor ¸si preten¸tiilor pe care le-ar fi n˘ascocit Satana.
Dincolo de crucea de pe Golgota, cu suferin¸ta ¸si ocara ei, Isus a
privit la ziua final˘a, ziua cea mare, când prin¸tul puterii v˘azduhului
va fi distrus o dat˘a cu p˘amântul, care a fost mutilat atâta vreme prin
revolta lui. Isus a v˘azut lucrarea r˘aului terminat˘a pentru totdeauna ¸si
pacea lui Dumnezeu umplând cerul ¸si p˘amântul.
De aici înainte, urma¸sii lui Hristos trebuiau s˘a priveasc˘a la Satana
ca la un vr˘ajma¸s înfrânt. Pe cruce, Isus urma s˘a câ¸stige biruin¸ta