Basic HTML Version
F˘ar˘a s˘a atrag˘a privirea
433
stare s˘a în¸teleag˘a de unde veneau aceste raze. Se întrebau pentru ce
se purtaser˘a în a¸sa fel, încât Hristos s˘a fie nevoit s˘a-i mustre. Repetau
adesea discu¸tiile pe care le avuseser˘a cu El ¸si î¸si ziceau: De ce am
îng˘aduit noi ca ideile p˘amânte¸sti ¸si opozi¸tia preo¸tilor ¸si rabinilor s˘a
ne încurce mintea, a¸sa încât n-am în¸teles c˘a Unul mai mare decât
Moise era între noi, c˘a Cineva mai în¸telept decât Solomon ne înv˘a¸ta?
Cât de surde au fost urechile noastre! Cât de slab˘a a fost în¸telegerea
noastr˘a!
Toma nu voise s˘a cread˘a înainte de a pune degetul pe rana f˘acut˘a
de solda¸tii romani. Petru Îl t˘ag˘aduise în timpul umilirii ¸si lep˘ad˘arii
Lui. Aceste amintiri dureroase le reveneau în minte cu atâta claritate.
Ei fuseser˘a cu El, dar nici nu-L cunoscuser˘a, nici nu-L apreciaser˘a.
Dar acum, când î¸si recuno¸steau necredin¸ta, toate aceste lucruri le
tulburau atât de mult inimile.
Când preo¸tii ¸si mai marii s-au unit împotriva lor ¸si i-au adus în
fa¸ta judec˘atorilor ¸si i-au aruncat în închisoare, urma¸sii lui Hristos
s-au bucurat „c˘a au fost socoti¸ti vrednici s˘a sufere pentru Numele
Lui“ (Fapte 5, 41). S-au bucurat c˘a pot dovedi în fa¸ta oamenilor ¸si a
îngerilor c˘a au recunoscut slava lui Hristos ¸si au ales s˘a-L urmeze,
chiar dac˘a pentru aceasta aveau s˘a piard˘a totul.
¸Si ast˘azi este tot a¸sa de adev˘arat ca ¸si pe timpul apostolilor c˘a,
f˘ar˘a lumina dat˘a de Duhul Sfânt, natura omeneasc˘a nu poate s˘a în¸te-
leag˘a slava lui Hristos. Adev˘arul ¸si lucrarea lui Dumnezeu nu sunt
apreciate de o cre¸stin˘atate iubitoare de lume ¸si de compromisuri.
Dar urma¸sii Domnului nu vor putea fi întâlni¸ti pe c˘ai u¸soare, c˘autând
slava p˘amânteasc˘a ¸si conformarea cu lumea. Ei sunt mult înainte pe
c˘ar˘arile muncii grele, umilin¸tei ¸si oc˘arii, în fruntea luptei împotriva
„c˘apeteniilor, împotriva domniilor, împotriva st˘apânitorilor întuneri-
cului acestui veac, împotriva duhurilor r˘aut˘a¸tii care sunt în locurile
cere¸sti“ (Efes. 6, 12). ¸Si acum, ca ¸si pe vremea lui Hristos, ei sunt
[509]
gre¸sit în¸tele¸si, oc˘arâ¸ti ¸si ap˘asa¸ti de preo¸tii ¸si fariseii timpului lor.
Împ˘ar˘a¸tia lui Dumnezeu nu vine în a¸sa fel, încât s˘a atrag˘a aten¸tia.
Evanghelia harului lui Dumnezeu, cu spiritul ei de lep˘adare de sine,
nu poate s˘a fie niciodat˘a în armonie cu spiritul lumii. Cele dou˘a prin-
cipii sunt în vr˘ajm˘a¸sie. „Omul firesc nu prime¸ste lucrurile Duhului
lui Dumnezeu, c˘aci, pentru el, sunt o nebunie; ¸si nici nu le poate
în¸telege, pentru c˘a trebuie judecate duhovnice¸ste“ (1 Cor. 2, 14).