„θti mai lipse¸ste un lucru“
443
la comoara cereasc˘a. Dar trebuia s˘a-¸si ia crucea ¸si s˘a-L urmeze pe
Mântuitorul pe c˘ararea lep˘ad˘arii de sine.
Cuvintele lui Hristos erau echivalente cu aceast˘a invita¸tie: „Ale-
ge¸ti ast˘azi cui vre¸ti s˘a sluji¸ti“ (Iosua 24, 15). Alegerea era l˘asat˘a pe
seama lui. Isus dorea cu ardoare convertirea lui. El îi ar˘atase punctul
slab din caracter ¸si cu profund interes urm˘area problema, în timp
ce tân˘arul gândea asupra problemei. Dac˘a se hot˘ara s˘a-L urmeze
pe Hristos, trebuia s˘a asculte în totul de cuvintele Lui. Trebuia s˘a
p˘ar˘aseasc˘a planurile sale ambi¸tioase. Cu cât˘a ner˘abdare, cu cât˘a
îngrijorare privea Mântuitorul la tân˘ar, n˘ad˘ajduind c˘a va da curs
invita¸tiei Duhului lui Dumnezeu.
Hristos ar˘atase singurele condi¸tii care-l puteau a¸seza pe frunta¸s
în situa¸tia de a-¸si des˘avâr¸si un caracter cre¸stin. Cuvintele Lui erau
pline de în¸telepciune, de¸si p˘areau severe ¸si preten¸tioase. Singura
n˘adejde de sc˘apare pentru frunta¸s era s˘a le primeasc˘a ¸si s˘a le asculte.
Pozi¸tia lui înalt˘a ¸si averile lui aveau o subtil˘a influen¸t˘a spre r˘au
asupra caracterului s˘au. Dac˘a se lega de ele, acestea urmau s˘a-L
îndep˘arteze pe Dumnezeu din inima lui. Re¸tinând mai mult sau mai
pu¸tin din ale lui Dumnezeu, însemna s˘a re¸tin˘a ceea ce i-ar fi sl˘abit
for¸ta moral˘a ¸si puterea de lucru; c˘aci dac˘a sunt cultivate lucrurile
acestei lumi, oricât sunt de nesigure ¸si f˘ar˘a valoare, vor ajunge s˘a
absoarb˘a sufletul cu totul.
Frunta¸sul a în¸teles repede tot ce cuprindeau cuvintele lui Hristos
¸si s-a întristat. Dac˘a ¸si-ar fi dat seama de valoarea darului oferit,
în grab˘a s-ar fi num˘arat printre cei care-L urmau pe Hristos. El era
un membru al onoratului consiliu al iudeilor ¸si Satana îl ispitea cu
posibilit˘a¸ti atr˘ag˘atoare pentru viitor. El dorea comoara cereasc˘a, dar
în acela¸si timp dorea ¸si avantajele trec˘atoare, pe care le putea aduce
bog˘a¸tia. Îi p˘area r˘au c˘a exist˘a asemenea situa¸tii; dorea via¸t˘a ve¸snic˘a,
dar nu era dispus la sacrificiu. Pre¸tul vie¸tii ve¸snice i se p˘area prea
mare ¸si a plecat plin de întristare, „deoarece avea multe bog˘a¸tii“.
Preten¸tia lui c˘a p˘azise Legea lui Dumnezeu era o am˘agire. El
dovedise c˘a avu¸tiile erau idolul lui. El nu putea s˘a ¸tin˘a poruncile
lui Dumnezeu, cât˘a vreme lumea avea locul cel dintâi în inima lui.
Iubea mai mult darurile lui Dumnezeu decât pe D˘at˘ator. Hristos
îi d˘aruise tân˘arului comuniunea cu Sine. „Urmeaz˘a-M˘a“, a spus
El. Dar Mântuitorul nu valora pentru el atât cât valora numele pe
care îl avea între oameni sau avu¸tiile lui. S˘a renun¸te la comoara