Basic HTML Version
„Laz˘are, vino afar˘a!“
451
Întârziind s˘a mearg˘a la Laz˘ar, Hristos avea un plan de îndurare
fa¸t˘a de aceia care nu-L primiser˘a. El a z˘abovit pentru ca, prin învi-
erea lui Laz˘ar din mor¸ti, s˘a poat˘a da poporului S˘au înc˘ap˘a¸tânat ¸si
necredincios o nou˘a dovad˘a c˘a El era într-adev˘ar „învierea ¸si via¸ta“.
Se cutremura la gândul c˘a astfel nu mai era nici o n˘adejde pentru
acest popor, aceste s˘armane ¸si r˘at˘acite oi ale casei lui Israel. Inima
Lui era zdrobit˘a din cauza nepoc˘ain¸tei lor. În harul S˘au, inten¸tiona s˘a
le mai dea o dovad˘a c˘a El era Vindec˘atorul, Acela care singur putea
s˘a aduc˘a la lumin˘a via¸ta ¸si nemurirea. Aceasta trebuia s˘a fie o dovad˘a
pe care preo¸tii nu o puteau r˘ast˘alm˘aci. Iat˘a motivul pentru care a
întârziat s˘a mearg˘a la Betania. Aceast˘a minune culminant˘a, învierea
lui Laz˘ar, trebuia s˘a pun˘a sigiliul lui Dumnezeu asupra lucr˘arii ¸si
afirma¸tiilor Sale cu privire la originea Sa divin˘a.
În c˘al˘atoria Sa c˘atre Betania, dup˘a obiceiul S˘au, Isus i-a ajutat
pe cei bolnavi ¸si pe cei lipsi¸ti. Apropiindu-Se de ora¸s, a trimis la
surori un sol cu vestea sosirii Lui. Hristos n-a intrat îndat˘a în cas˘a, ci
S-a oprit într-un loc retras, de lâng˘a drum. Marile ceremonii pe care
iudeii obi¸snuiau s˘a le îndeplineasc˘a la moartea prietenilor ¸si rudelor
nu se potriveau cu spiritul lui Hristos. El a auzit vaietele bocitorilor
pl˘ati¸ti ¸si nu dorea s˘a le întâlneasc˘a pe surori în mijlocul zgomotului.
Printre prietenii care luau parte la doliu erau ¸si rude ale familiei,
dintre care unii de¸tineau posturi de r˘aspundere în Ierusalim. Printre
ace¸stia, erau chiar vr˘ajma¸si foarte înver¸suna¸ti ai lui Hristos. El le
cuno¸stea planurile ¸si de aceea nu S-a f˘acut îndat˘a cunoscut.
Vestea i-a fost dus˘a Martei atât de tainic, încât ceilal¸ti din
înc˘apere n-au ¸stiut. St˘apânit˘a de durere, Maria n-a auzit nimic.
Ridicându-se îndat˘a, Marta s-a dus s˘a-L întâmpine pe Domnul ei,
dar Maria, crezând c˘a merge la locul unde era înmormântat Laz˘ar, a
r˘amas acolo unde se afla f˘ar˘a a mai spune ceva.
Marta a mers gr˘abit˘a s˘a-L întâmpine pe Isus, având inima fr˘amân-
tat˘a de emo¸tii contradictorii. Pe fa¸ta Lui expresiv˘a, a citit aceea¸si
duio¸sie ¸si iubire ca ¸si mai înainte. Încrederea ei în El era nezdrunci-
nat˘a, dar se gândea la preaiubitul ei frate, pe care-l iubise ¸si Isus. Cu
mare durere în inim˘a pentru faptul c˘a Hristos nu venise mai înainte,
totu¸si cu n˘adejdea c˘a ¸si acum putea s˘a fac˘a ceva pentru mângâierea
lor, ea a zis: „Doamne, dac˘a ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu“.
Iar˘a¸si ¸si iar˘a¸si repetaser˘a surorile aceste cuvinte, printre strig˘atele
bocitorilor.