Basic HTML Version
456
Hristos Lumina Lumii
de ner˘abdare, to¸ti st˘ateau în jurul mormântului, a¸steptând s˘a vad˘a ce
va urma.
Hristos st˘atea lini¸stit în fa¸ta mormântului. O sfânt˘a solemnitate
îi st˘apânea pe to¸ti cei prezen¸ti. Hristos Se apropie de mormânt. În˘al-
¸tând privirea spre cer, zise: „Tat˘a, θti mul¸tumesc c˘a M-ai ascultat“.
Nu demult, vr˘ajma¸sii lui Hristos Îl acuzaser˘a de hul˘a ¸si luaser˘a pie-
tre s˘a dea în El, pentru c˘a pretinsese c˘a este Fiul lui Dumnezeu. Îl
[536]
acuzau c˘a face minunile cu puterea lui Satana. Dar acum, Hristos
pretindea c˘a Dumnezeu e Tat˘al S˘au ¸si, cu o încredere des˘avâr¸sit˘a,
Se declara drept Fiu al lui Dumnezeu.
În tot ce f˘acea, Hristos conlucra cu Tat˘al S˘au. Totdeauna El avu-
sese grij˘a s˘a dea dovad˘a c˘a nu lucreaz˘a independent. El s˘avâr¸sise
minunile prin credin¸t˘a ¸si rug˘aciune. Hristos dorea ca to¸ti s˘a cunoasc˘a
leg˘atura Sa cu Tat˘al. „Tat˘a“, spuse El, „θti mul¸tumesc c˘a M-ai ascul-
tat. ¸Stiam c˘a totdeauna M˘a ascul¸ti, dar vorbesc astfel pentru norodul
care st˘a împrejurul Meu, ca s˘a cread˘a c˘a Tu M-ai trimis.“ Aici tre-
buia s˘a se dea poporului ¸si ucenicilor cea mai conving˘atoare dovad˘a
cu privire la leg˘atura care exist˘a între Hristos ¸si Dumnezeu. Trebuia
s˘a li se arate c˘a sus¸tinerile lui Hristos nu erau false.
„Dup˘a ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: «Laz˘are, vino
afar˘a!»“ Glasul Lui clar ¸si p˘atrunz˘ator str˘ab˘atu urechea mortului. În
timp ce vorbea, dumnezeirea str˘afulger˘a prin natura omeneasc˘a. Pe
fa¸ta Sa, luminat˘a de slava lui Dumnezeu, oamenii I-au v˘azut puterea.
Fiecare ochi era a¸tintit spre intrarea pe¸sterii. Fiecare ureche era
atent˘a s˘a prind˘a ¸si cel mai slab sunet. Cu interes încordat ¸si dureros,
to¸ti a¸steptau dovada dumnezeirii lui Hristos, dovada care trebuia s˘a
sus¸tin˘a preten¸tiile Lui c˘a e Fiul lui Dumnezeu sau s˘a sting˘a n˘adejdea
pentru totdeauna.
În mormântul t˘acut se f˘acu mi¸scare ¸si cel care fusese mort ap˘aru
la intrarea pe¸sterii. Mi¸sc˘arile lui erau împiedicate de îmbr˘ac˘amintea
cu care fusese înmormântat, iar Isus le-a spus spectatorilor înm˘armu-
ri¸ti: „Dezlega¸ti-l ¸si l˘asa¸ti-l s˘a mearg˘a“. Din nou li s-a ar˘atat c˘a omul
trebuie s˘a colaboreze cu Dumnezeu. Oamenii trebuie s˘a lucreze
pentru oameni. Fiind dezlegat, Laz˘ar a stat înaintea celor aduna¸ti
nu ca un om ros de boal˘a, nu cu membrele slabe ¸si tremurânde, ci
ca un om în floarea vie¸tii ¸si în puterea unei b˘arb˘a¸tii nobile. Ochii
lui str˘aluceau de inteligen¸t˘a ¸si de iubire pentru Mântuitorul lui. În
adorare, el se arunc˘a la picioarele lui Isus.