Basic HTML Version
488
Hristos Lumina Lumii
Ziua aceasta, care li s-a p˘arut ucenicilor ziua de culme a vie¸tii lor,
ar fi fost umbrit˘a de nori întuneco¸si, dac˘a ei ar fi ¸stiut c˘a aceast˘a scen˘a
de bucurie era numai un preludiu al suferin¸tei ¸si mor¸tii Înv˘a¸t˘atorului
lor. Cu toate c˘a El le vorbise adesea despre jertfa Sa ca despre ceva
[572]
sigur ¸si inevitabil, totu¸si, în voiosul triumf de fa¸t˘a, uitaser˘a cuvintele
Lui triste ¸si a¸steptau s˘a vad˘a domnia Lui prosper˘a pe tronul lui
David.
Grupe noi se ad˘augau mereu ¸si, cu pu¸tine excep¸tii, to¸ti cei care
se al˘aturau se aprindeau de însufle¸tirea acelui moment ¸si ajutau la
sporirea osanalelor, care f˘aceau s˘a r˘asune ecoul neîncetat de la un
deal la altul ¸si de la o vale la alta. Mereu r˘asunau strig˘ate: „Osana,
Fiul lui David! Binecuvântat este cel ce vine în Numele Domnului!
Osana în cerurile preaînalte!“
Niciodat˘a nu v˘azuse lumea o scen˘a triumfal˘a ca aceasta. Ea nu
sem˘ana cu cele ale cuceritorilor vesti¸ti ai lumii. În scena aceasta,
nu se vedea convoiul prizonierilor plângând, ca trofee împ˘ar˘ate¸sti.
Dar în jurul Mântuitorului erau trofeele glorioase ale activit˘a¸tii Sale
pline de iubire pentru omul p˘ac˘atos. Se g˘aseau acolo robii pe care
îi eliberase de sub puterea lui Satana, l˘audându-L acum pe Dumne-
zeu pentru eliberarea lor. Orbii c˘arora le d˘aduse vederea se g˘aseau
în frunte ¸si deschideau drumul. Mu¸tii a c˘aror limb˘a El o eliberase
strigau osanale cu cea mai mare putere, ologii pe care îi vindecase
s˘altau de bucurie ¸si erau cei mai grabnici s˘a rup˘a ramuri de palmier
¸si s˘a le fluture înaintea Mântuitorului. V˘aduvele ¸si orfanii pream˘a-
reau Numele lui Isus pentru faptele Lui pline de mil˘a fa¸t˘a de ei.
Lepro¸sii pe care îi cur˘a¸tise întindeau hainele lor nep˘atate în cale ¸si Îl
pream˘areau ca pe Împ˘aratul slavei. Aceia pe care glasul Lui îi trezise
din somnul mor¸tii se g˘aseau în mul¸time. Laz˘ar, al c˘arui trup v˘azuse
stric˘aciunea în mormânt, dar care acum se bucura de deplina putere a
vârstei sale, era cel care mâna animalul pe care c˘al˘area Mântuitorul.
Mul¸ti farisei erau martori la scen˘a ¸si, arzând de invidie ¸si r˘autate,
c˘autau s˘a întoarc˘a în alt˘a direc¸tie curentul sentimentelor poporu-
lui. Folosindu-¸si toat˘a autoritatea, au încercat s˘a aduc˘a la t˘acere
poporul; dar apelurile ¸si amenin¸t˘arile lor f˘aceau numai s˘a creasc˘a
entuziasmul. Se temeau c˘a mul¸timea aceasta, prin t˘aria num˘arului
ei, Îl va face pe Hristos rege. Cu o ultim˘a încercare, s-au îmbulzit
în mul¸timea unde era Mântuitorul ¸si L-au oprit, folosind cuvinte de
mustrare ¸si amenin¸tare: „Înv˘a¸t˘atorule, ceart˘a- ¸Ti ucenicii“.Ei sus¸ti-