Basic HTML Version
Templul cur˘a¸tit din nou
503
Cu trei ani mai înainte, conduc˘atorii templului se ru¸sinaser˘a de
fuga lor la porunca lui Isus. De atunci, s-au mirat mereu de propria
fric˘a ¸si de faptul c˘a ascultaser˘a f˘ar˘a cârtire de un Om umil.
[592]
¸Si-au dat seama c˘a nu trebuia s˘a se mai repete aceast˘a supunere
nedemn˘a. Cu toate acestea, acum erau mai îngrozi¸ti decât înainte
¸si au ascultat porunca lui Isus cu o grab˘a mai mare. Nimeni nu
îndr˘aznea s˘a-I pun˘a la îndoial˘a autoritatea. Preo¸tii ¸si negustorii au
fugit dinaintea Lui, luând cu ei ¸si vitele.
În drumul lor, au fost întâlni¸ti de o mul¸time de oameni care
veneau cu bolnavii lor ¸si întrebau de Marele Vindec˘ator. Vestea adus˘a
de oamenii care fugeau i-a f˘acut pe câ¸tiva dintre ei s˘a se întoarc˘a.
Se temeau s˘a-L întâlneasc˘a pe Acela atât de puternic, a c˘arui simpl˘a
privire îi izgonise din fa¸ta Lui pe preo¸ti ¸si pe conduc˘atori. Dar un
mare num˘ar de oameni se îmbulzeau prin mul¸timea gr˘abit˘a, doritori
s˘a ajung˘a la Acela care era unica lor n˘adejde. Când mul¸timea a
fugit din templu, mul¸ti r˘am˘aseser˘a în urm˘a. Acestora li s-au ad˘augat
acum nou-veni¸tii. Din nou s-a umplut curtea templului de bolnavi ¸si
muribunzi, din nou Isus i-a ajutat.
Dup˘a un timp, preo¸tii ¸si conduc˘atorii au îndr˘aznit s˘a se întoarc˘a
la templu. Îndat˘a ce a trecut panica, au fost cuprin¸si de nelini¸ste,
vrând s˘a cunoasc˘a urm˘atorul pas al lui Isus. Se a¸steptau ca El s˘a ia
tronul lui David. Revenind încet la templu, au auzit glasurile b˘arba-
¸tilor, femeilor ¸si copiilor care Îl l˘audau pe Dumnezeu. O dat˘a intra¸ti,
au r˘amas uimi¸ti de priveli¸stea minunat˘a. Ei au v˘azut c˘a bolnavii
erau vindeca¸ti, orbii c˘ap˘atau vedere, surzii auzeau ¸si ologii s˘areau
de bucurie. Copiii mai ales îi întreceau pe to¸ti în voie bun˘a. Isus îi
vindecase de bolile lor. El îi luase în bra¸te, primise s˘arutul lor de iu-
bire, plin de recuno¸stin¸t˘a, iar unii dintre ei adormiser˘a la pieptul Lui,
pe când îi înv˘a¸ta pe oameni. Acum, cu glasuri voioase, Îi aduceau
cinste. Repetau osanalele din ziua trecut˘a ¸si fluturau biruitori ramuri
de finic înaintea Mântuitorului. Templul suna ¸si r˘asuna de strig˘atele
lor: „Binecuvântat este cel ce vine în Numele Domnului!“ „Iat˘a c˘a
Împ˘aratul t˘au vine la tine; El este neprih˘anit ¸si biruitor.“ (Ps. 118,
26; Zah. 9, 9). „Osana, Fiul lui David!“
Aceste glasuri fericite ¸si nestingherite erau o ofens˘a pentru con-
duc˘atorii templului. Ei s-au hot˘arât s˘a opreasc˘a o asemenea de-
monstra¸tie. Ei le spuneau oamenilor c˘a templul lui Dumnezeu este
profanat de picioarele copiilor ¸si de strig˘atele lor voioase. V˘azând