Basic HTML Version
Templul cur˘a¸tit din nou
507
Dumnezeu fa¸t˘a de ei ¸si nu au fost boteza¸ti de el (Luca 7, 30). Ei
au tratat solia lui cu dispre¸t. Asemenea celui de al doilea fiu, care
atunci când a fost chemat a zis: „M˘a duc, doamne“, dar n-a mers,
preo¸tii ¸si conduc˘atorii spuneau c˘a ascult˘a, dar erau neascult˘atori. Ei
f˘aceau mare caz de evlavie, pretindeau c˘a sunt ascult˘atori de Legea
lui Dumnezeu; dar ascultarea lor era fals˘a. Vame¸sii erau acuza¸ti ¸si
blestema¸ti de farisei ca necredincio¸si, dar ace¸stia ar˘atau prin credin¸ta
¸si faptele lor c˘a mergeau în Împ˘ar˘a¸tia cerului înaintea acestor oameni
[596]
plini de îndrept˘a¸tire de sine, c˘arora li se d˘aduse lumin˘a mare, dar ale
c˘aror fapte nu corespundeau cu m˘arturisirea lor de evlavie.
Preo¸tii ¸si conduc˘atorii nu era dispu¸si s˘a sufere aceste adev˘aruri
mustr˘atoare; ei au t˘acut, sperând totu¸si c˘a Isus va mai spune vreun
lucru pe care puteau s˘a-l întoarc˘a împotriva Lui; dar mai aveau înc˘a
multe s˘a aud˘a.
„Asculta¸ti o alt˘a pild˘a“, a zis Hristos. „Era un om, un gospodar,
care a s˘adit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a s˘apat un teasc în ea
¸si a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri ¸si a plecat în alt˘a ¸tar˘a. Când
a venit vremea roadelor, a trimis pe robii s˘ai la vieri, ca s˘a ia partea
lui de rod. Vierii au pus mâna pe robii lui ¸si pe unul l-au b˘atut, pe
altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. A mai trimis al¸ti
robi, mai mul¸ti decât cei dintâi; ¸si vierii i-au primit la fel. La urm˘a,
a trimis la ei pe fiul s˘au, zicând: «Vor primi cu cinste pe fiul meu!»
Dar vierii, când au v˘azut pe fiul, au zis între ei: «Iat˘a mo¸stenitorul;
veni¸ti s˘a-l omorâm ¸si s˘a punem st˘apânire pe mo¸stenirea lui!» ¸Si au
pus mâna pe el ¸si l-au scos afar˘a din vie ¸si l-au omorât. Acum, când
va veni st˘apânul viei, ce va face el vierilor acelora?“
Isus S-a adresat tuturor celor de fa¸t˘a, dar au r˘aspuns preo¸tii ¸si
conduc˘atorii. „Pe tic˘alo¸sii aceia tic˘alos îi va pierde“, au zis ei, „¸si via
o va da altor vieri, care-i vor da rodurile la vremea lor.“ Cei care au
vorbit n-au în¸teles la început aplica¸tia parabolei, dar acum au v˘azut
c˘a singuri ¸si-au rostit osânda. În parabol˘a, gospodarul Îl înf˘a¸ti¸sa
pe Dumnezeu, via reprezenta na¸tiunea iudeilor, iar gardul era legea
divin˘a, care îi ap˘ara. Turnul era un simbol al templului. St˘apânul
viei f˘acuse toate cele necesare pentru înmul¸tirea rodului viei. „Ce-
a¸s mai fi putut face viei mele“, zice el, „¸si nu i-am f˘acut?“ (Is. 5,
4). Astfel era reprezentat˘a grija neobosit˘a a lui Dumnezeu pentru
Israel. ¸Si dup˘a cum vierii trebuiau s˘a înapoieze st˘apânului partea
cuvenit˘a din roadele viei, tot a¸sa ¸si poporul lui Dumnezeu trebuia