Basic HTML Version
Templul cur˘a¸tit din nou
511
Pe aceast˘a Stânc˘a vie pot cl˘adi atât iudeii, cât ¸si neamurile.
Aceasta este singura temelie pe care putem cl˘adi în siguran¸t˘a. Ea
este destul de cuprinz˘atoare pentru to¸ti ¸si destul de tare pentru a
sus¸tine greutatea ¸si povara lumii întregi. ¸Si, prin leg˘atura lui Hristos,
Piatra vie, to¸ti cei care cl˘adesc pe aceast˘a temelie devin pietre vii.
Mul¸ti sunt ciopli¸ti, lustrui¸ti, înfrumuse¸ta¸ti prin propriile sfor¸t˘ari; dar
nu pot s˘a devin˘a „pietre vii“, deoarece nu sunt în leg˘atur˘a cu Hristos.
F˘ar˘a leg˘atura aceasta, nici un om nu poate fi mântuit. F˘ar˘a via¸ta lui
Hristos în noi, nu putem rezista furtunii de ispite. Siguran¸ta noastr˘a
ve¸snic˘a depinde de a¸sezarea cl˘adirii pe temelia cea sigur˘a. Ast˘azi,
mul¸ti oameni cl˘adesc pe temelii care n-au fost probate. Când cade
ploaia, când bate furtuna ¸si se revars˘a apele, casa lor se pr˘abu¸se¸ste,
[600]
pentru c˘a nu este întemeiat˘a pe Stânca ve¸snic˘a, pe Piatra din capul
unghiului, Isus Hristos.
Pentru cei care „se lovesc de ea, pentru c˘a n-au crezut Cuvântul“,
Hristos este o piatr˘a de poticnire. Dar „piatra pe care au lep˘adat-o
zidarii a ajuns s˘a fie pus˘a în capul unghiului“. Ca ¸si piatra lep˘adat˘a,
Hristos a avut de suferit în misiunea Lui p˘amânteasc˘a dispre¸t ¸si
brutalitate. El a fost „dispre¸tuit ¸si p˘ar˘asit de oameni, om al durerii ¸si
obi¸snuit cu suferin¸ta, era a¸sa de dispre¸tuit..., ¸si noi nu L-am b˘agat
în seam˘a“ (Is. 53, 3). Dar era aproape timpul ca El s˘a fie prosl˘avit.
Prin învierea din mor¸ti, El urma s˘a fie „dovedit cu putere c˘a este
Fiul lui Dumnezeu“ (Rom. 1, 4). La a doua Lui venire, avea s˘a fie
descoperit ca Domnul cerului ¸si al p˘amântului. Aceia care acum se
preg˘ateau s˘a-L r˘astigneasc˘a aveau s˘a recunoasc˘a m˘are¸tia Lui. În fa¸ta
universului, Piatra lep˘adat˘a avea s˘a fie a¸sezat˘a în capul unghiului.
¸Si peste „oricine va c˘adea îl va spulbera“. Oamenii care L-au
lep˘adat pe Hristos urmau s˘a vad˘a în curând cum cetatea ¸si na¸tiunea
lor vor fi distruse. Slava lor urma s˘a fie nimicit˘a ¸si risipit˘a ca praful
înaintea vântului. ¸Si ce lucru i-a nimicit pe iudei? Tocmai stânca pe
care, dac˘a ar fi cl˘adit, ar fi fost siguran¸ta lor. Bun˘atatea lui Dumnezeu
fusese dispre¸tuit˘a, neprih˘anirea lep˘adat˘a, iar harul neglijat. Oamenii
s-au a¸sezat împotriva lui Dumnezeu ¸si tot ce ar fi fost spre mântuirea
lor s-a întors spre nimicirea lor. Tot ce Dumnezeu rânduise pentru
via¸t˘a s-a dovedit a fi spre moarte. În r˘astignirea lui Isus de c˘atre iudei
se cuprindea distrugerea Ierusalimului. Sângele v˘arsat pe Golgota a
fost greutatea imens˘a care i-a afundat în ruin˘a, pentru lumea aceasta
¸si pentru lumea viitoare. A¸sa va fi ¸si în marea zi de pe urm˘a, când