Basic HTML Version
518
Hristos Lumina Lumii
nemuritoare. Dumnezeu va fi Dumnezeul lor ¸si ei vor fi poporul S˘au.
Între Dumnezeu ¸si sfin¸tii învia¸ti va fi o leg˘atur˘a duioas˘a ¸si strâns˘a.
Starea aceasta, prev˘azut˘a în planul S˘au, pentru El exist˘a deja. Pentru
El, mor¸tii tr˘aiesc.
Prin cuvintele lui Hristos, saducheii au fost adu¸si la t˘acere. Ei
nu mai puteau s˘a-I r˘aspund˘a. Nu rostise nici un cuvânt de care ei s˘a
se poat˘a folosi în vreun fel pentru a-L condamna. Adversarii Lui nu
câ¸stigaser˘a altceva decât dispre¸tul oamenilor.
Cu toate acestea, fariseii nu ¸si-au pierdut n˘adejdea de a-L face
s˘a spun˘a ceva pe care s˘a-l foloseasc˘a împotriva Lui. Au g˘asit un
c˘arturar care s˘a-L întrebe pe Isus care dintre Cele Zece Porunci ale
legii este de mai mare însemn˘atate.
Fariseii în˘al¸taser˘a primele patru porunci, care arat˘a datoria omu-
lui fa¸t˘a de Creatorul lui, ca fiind de o însemn˘atate mai mare decât
celelalte ¸sase, care definesc datoria omului fa¸t˘a de semenul s˘au.
Drept urmare, st˘ateau destul de r˘au în ce prive¸ste evlavia practic˘a.
[607]
Isus le ar˘atase oamenilor marea lor lips˘a ¸si-i înv˘a¸tase c˘a au nevoie de
fapte bune, declarând c˘a pomul se cunoa¸ste dup˘a roade. Pentru moti-
vul acesta, El fusese acuzat c˘a înal¸t˘a ultimele ¸sase porunci deasupra
primelor patru.
Înv˘a¸t˘atorul legii s-a apropiat de Isus cu o întrebare direct˘a: „Care
este cea dintâi dintre toate poruncile?“ R˘aspunsul lui Hristos a fost
direct ¸si puternic: „Cea dintâi este aceasta: «Ascult˘a, Israele! Dom-
nul Dumnezeul nostru este un singur Domn»; ¸si «S˘a iube¸sti pe
Domnul, Dumnezeul t˘au, cu toat˘a inima ta, cu tot sufletul t˘au, cu tot
cugetul t˘au ¸si cu toat˘a puterea ta»“. Aceasta este prima porunc˘a. A
doua este asemenea cu cea dintâi, a zis Hristos, deoarece izvor˘a¸ste
din ea: „S˘a iube¸sti pe aproapele t˘au ca pe tine însu¸ti. Nu este porunc˘a
mai mare decât aceasta“. „În aceste dou˘a porunci se cuprinde toat˘a
Legea ¸si Proorocii.“
Primele patru porunci din Cele Zece sunt rezumate în aceast˘a
mare înv˘a¸t˘atur˘a: „S˘a iube¸sti pe Domnul, Dumnezeul t˘au, cu toat˘a
inima ta“. Ultimele ¸sase sunt cuprinse în cealalt˘a: „S˘a iube¸sti pe
aproapele t˘au ca pe tine însu¸ti“. Aceste dou˘a porunci sunt o expresie
a principiului iubirii. Cea dintâi nu poate fi ¸tinut˘a, iar a doua s˘a
fie c˘alcat˘a; nici a doua nu poate fi ¸tinut˘a, iar cea dintâi c˘alcat˘a.
Dac˘a Dumnezeu are locul ce I se cuvine în inima noastr˘a, atunci ¸si
semenului nostru îi vom da locul potrivit ¸si îl vom iubi ca pe noi