În curtea de afar˘a
533
voie s˘a intre, dar El a mers la greci, în curtea exterioar˘a, ¸si a vorbit
personal cu ei.
Venise ceasul prosl˘avirii lui Hristos. El Se afla deja în umbra
crucii, iar cererea grecilor Îi ar˘ata c˘a jertfa pe care El urma s˘a o
aduc˘a avea s˘a atrag˘a pe mul¸ti la Dumnezeu. ¸Stia c˘a grecii Îl vor
vedea în curând într-o situa¸tie pe care n-o visau atunci. Ei urmau
s˘a-L vad˘a pus al˘aturi de araba, un tâlhar ¸si un criminal, ¸si c˘a acesta
avea s˘a fie preferat spre a fi eliberat în locul Fiului lui Dumnezeu. Ei
aveau s˘a aud˘a cum oamenii, instiga¸ti de preo¸ti ¸si conduc˘atori, f˘aceau
alegerea. ¸Si la întrebarea: „Dar ce s˘a fac cu Isus, care Se nume¸ste
Hristos?“, r˘aspunsul urma s˘a fie: „S˘a fie r˘astignit“ (Mat. 27, 22).
F˘acând aceast˘a isp˘a¸sire pentru p˘acatele oamenilor, Hristos ¸stia c˘a
Împ˘ar˘a¸tia Lui va fi des˘avâr¸sit˘a ¸si se va r˘aspândi pe întregul p˘amânt.
El urma s˘a lucreze ca Unul care reface, ¸si Spiritul Lui urma s˘a biruie.
Pentru o clip˘a, El a privit în viitor ¸si a auzit glasurile celor ce vor
vesti pe întregul p˘amânt: „Iat˘a Mielul lui Dumnezeu, care ridic˘a
p˘acatul lumii“ (Ioan 1, 29). El a v˘azut în str˘ainii ace¸stia f˘ag˘aduin¸ta
unui seceri¸s bogat, când desp˘ar¸tirea dintre iudei ¸si neamuri urma
s˘a fie dat˘a la o parte ¸si când toate neamurile, limbile ¸si popoarele
vor auzi solia mântuirii. Ca o anticipare a acestora, ca o împlinire a
n˘adejdii Sale, a rostit cuvintele: „A sosit ceasul ca Fiul omului s˘a fie
prosl˘avit!“ Dar Hristos nu uita deloc modul în care trebuia s˘a aib˘a
loc aceast˘a prosl˘avire. Adunarea neamurilor trebuia s˘a vin˘a dup˘a
apropiata Lui moarte. Numai prin moartea Lui putea s˘a fie mântuit˘a
lumea. Ca o s˘amân¸t˘a de grâu, Fiul omului trebuia s˘a fie aruncat în
[623]
p˘amânt, s˘a moar˘a ¸si s˘a fie înmormântat departe de oameni; dar avea
s˘a învie.
Hristos S-a servit de lucrurile din natur˘a pentru prezentarea
viitorului S˘au, astfel încât ucenicii s˘a poat˘a în¸telege. Adev˘aratele
rezultate ale lucr˘arii Sale aveau s˘a se realizeze prin moartea Sa.
„Adev˘arat, adev˘arat v˘a spun“, a zis El, „c˘a dac˘a gr˘auntele de grâu,
care a c˘azut pe p˘amânt, nu moare, r˘amâne singur; dar dac˘a moare,
aduce mult˘a road˘a.“ Când gr˘auntele de grâu cade pe p˘amânt ¸si
moare, r˘asare ¸si aduce road˘a. Tot astfel ¸si moartea lui Hristos urma
s˘a aib˘a ca rezultat roade pentru Împ˘ar˘a¸tia lui Dumnezeu. Potrivit cu
legea din lumea plantelor, via¸ta trebuia s˘a fie rezultatul mor¸tii Lui.
Cei care lucreaz˘a p˘amântul au mereu ilustra¸tia aceasta în fa¸t˘a.
An dup˘a an, omul î¸si p˘astreaz˘a provizia de grâu, aruncând, aparent,