Basic HTML Version
În curtea de afar˘a
535
sacrificiului vor fi p˘arta¸si cu El la slav˘a. Bucuria lui Hristos, atunci
când era umilit ¸si în chinuri, era c˘a ucenicii vor fi prosl˘avi¸ti împreun˘a
cu El. Ei sunt roadele jertfei Sale. Reproducerea caracterului ¸si
spiritului S˘au în ei este r˘asplata Lui ¸si va fi bucuria Lui în toat˘a
ve¸snicia. Ei împ˘art˘a¸sesc bucuria aceasta cu El, atunci când roada
lucr˘arii ¸si jertfei lor se vede în inima ¸si via¸ta altora. Ei sunt lucr˘atori
împreun˘a cu Hristos, ¸si Tat˘al îi va onora a¸sa cum Îl onoreaz˘a pe Fiul
S˘au.
Solia grecilor, prefigurând adunarea neamurilor, aducea în mintea
lui Hristos întreaga Sa misiune. El a rev˘azut lucrarea de mântuire
din momentul când s-a f˘acut planul în cer, pân˘a la moartea care era
acum atât de aproape. Un nor tainic p˘area c˘a înv˘aluie pe Fiul lui
Dumnezeu. Ap˘asarea Lui a fost sim¸tit˘a de cei care-I erau aproape.
El era adâncit în gânduri. În cele din urm˘a, t˘acerea a fost rupt˘a de
glasul Lui îndurerat. „Acum sufletul Meu este tulburat. ¸Si ce voi
zice?... Tat˘a, izb˘ave¸ste-M˘a din ceasul acesta?“ Hristos începuse deja
s˘a bea din cupa am˘ar˘aciunii. Natura Sa omeneasc˘a se cutremura
în fa¸ta p˘ar˘asirii, când, în aparen¸t˘a, urma s˘a fie lep˘adat chiar ¸si de
Dumnezeu, când to¸ti urmau s˘a-L vad˘a lovit, b˘atut de Dumnezeu ¸si în
suferin¸t˘a. El Se cutremura la gândul c˘a va fi o priveli¸ste pentru lume,
c˘a va fi tratat mai r˘au ca un criminal ¸si c˘a va avea o moarte ru¸sinoas˘a
¸si dezonorant˘a. Presentimentul luptei Sale cu puterile întunericului,
un sim¸t al grozavei poveri a nelegiuirii omene¸sti ¸si a mâniei Tat˘alui
din cauza p˘acatului f˘aceau s˘a sl˘abeasc˘a duhul lui Hristos ¸si s˘a se
întind˘a pe fa¸ta Lui paloarea mor¸tii.
A urmat atunci supunerea fa¸t˘a de voin¸ta Tat˘alui S˘au. „Tocmai
pentru aceasta“, a zis El, „am venit pân˘a la ceasul acesta. Tat˘a,
prosl˘ave¸ste Numele T˘au!“ Numai prin moartea lui Hristos putea s˘a
fie r˘asturnat˘a domnia lui Satana. Numai în felul acesta putea s˘a fie
r˘ascump˘arat omul, iar Dumnezeu s˘a fie prosl˘avit. Isus a consim¸tit
s˘a sufere, a acceptat jertfa. Maiestatea cerului a consim¸tit s˘a sufere
ca Purt˘ator de p˘acate. „Tat˘a, prosl˘ave¸ste Numele T˘au!“ a zis El. În
timp ce Hristos a rostit aceste cuvinte, din norul care plutea deasupra
[625]
Lui a venit un r˘aspuns: „L-am prosl˘avit, ¸si-l voi mai prosl˘avi“. În
întreaga Sa via¸t˘a, de la staul pân˘a la momentul când se rosteau
aceste cuvinte, El prosl˘avise pe Dumnezeu; iar în încercarea ce
urma s˘a vin˘a, suferin¸tele Sale divino-umane aveau cu adev˘arat s˘a
prosl˘aveasc˘a Numele Tat˘alui S˘au.